Oameni buni, vă scriu pentru a vă povesti cum am ajuns încorsetat în chingile unei relații naspa și cum am reușit să ies din ea. O relație care la început se preconiza a fi una foarte promițătoare, dar care, pe măsura trecerii timpului, a devenit de-a dreptul năucitoare…
Am să încep direct: în ceea ce mă privește, ca de altfel în cazul multor altor semeni, „dr@cul” este reprezentat de nevasta mea, Dorina, cea care îmi este alături de peste douăzeci de ani și care probabil îmi va fi alături câte zile voi trăi. Asta nu fiindcă mi-aș dori neapărat acest lucru, ci fiindcă nu e convenabil să mă debarasez de soție cât timp depind de ea din punct de vedere financiar: locuiesc în casa ei, circul cu mașina ei, văd meciurile la o plasmă luată de ea și cheltuiesc banii săi pentru viciile mele…
Dorina este o femeie zdravănă, dintr-o bucată, cu care m-am însurat din dragoste: dragostea ei pentru mine, respectiv dragostea mea pentru banii ei și ai părinților ei. Practic, dacă e să fiu sincer, n-am iubit-o niciodată și nici măcar n-am încercat să o iubesc. și asta nu fiindcă este dolofană și ignorantă sau mai exact grasă și proastă, dacă e s-o spun pe-aia dreaptă. Pur și simplu, nu a reușit să îmi atingă coarda sensibilă. și nici eu n-am încercat să o ajut. Mi-a fost de ajuns faptul că ținea la mine și mă trata cum nu se putea mai bine. Restul nu a contat.
Satisfacția er0tică o obțineam pe căi lăturalnice, în afara căsniciei. în vreme ce pe Dorina o lăsam cu copiii pe care am avut grijă să i-i „torn” la scurt timp ce ne-am luat, eu îmi făceam de cap cu diverse prietene și colege. Uneori, când se întâmpla să nu mă lipesc de nicio damă, mă duceam să mă eliberez de tensiunea hormonală la un salon de masaj sau la un b0rdel din cartier. și mă eliberam. Basculam. Dorina avea ceva bănuieli în privința fidelității mele, dar nicio certitudine. Totuși, în naivitatea și ignoranța ei, nu ezita să îmi repete de câte ori avea ocazia:
— Mircea, dacă aflu că mă înșeli, imediat zbori din casă și n-ai să-ți mai vezi copiii câte zile vei avea! Am să te fac să îți blestemi soarta! Bineînțeles, nu am luat niciodată în serios amenințările nevestei mele, ci le-am privit ca pe niște vorbe în vânt. Numai că, la un moment dat, a trebuit să le iau. Se întâmpla în urmă cu circa trei ani, atunci când am priceput ceea ce ar fi trebuit să pricep mai demult, și anume că Dorina era la curent cu cel puțin una dintre relațiile mele extraconjugale, respectiv cea cu Anemona, și că aveam să plătesc scump pentru trădarea mea. și am tot plătit, vreo trei ani, până de curând, când am reușit să mă achit…
Anemona este soția domnului Petrescu, proprietarul pensiunii din Olănești unde obișnuiam să mergem an de an, cel puțin până acum, în concediu. O femeie la vreo 40 de ani, cu forme rubensiene, genul de gospodină pasionată, specialistă în piftie, sarmale, ciorbă de perișoare și alte preparate tradiționale. O femeie care miroase permanent a mâncare și este, prin natura firii și alura fizicului, foarte respingătoare. Dar nu a fost mereu așa…
Când am cunoscut-o pe Anemona, în urmă cu zece ani, arăta trăsnet. Avea pielea fină, albă și întinsă, părul bălai și buzele cărnoase, pulpele fibroase și sânii pietroși și generoși. Una peste alta, era bună rău. Văzându-l pe partenerul ei de viață, un avocat mic și ghebos, cu 10 ani mai în vârstă ca ea, nu puteai să nu te întrebi ce anume găsise la acesta și ce anume o ținea legată de el. Răspunsul la cele două întrebări era, de fapt, unul și același, și nu mi-a fost deloc greu să îl descopăr, cu atât mai mult cu cât el era valabil și în relația dintre mine și Dorina: banii.
Într-adevăr, așa cum eu mă căsătorisem cu Dorina din interes financiar, tot așa se măritase și Anemona cu Petre Petrescu, un vârstnic afacerist local care obținea venituri substanțiale din turism și comerț pe plan local. Cum nu-mi plăcea mie munca, așa nu-i plăcea nici ei. Drept pentru care, observând dorința carnală din ochii ei încă din primul an în care eu și soția mea ne-am cazat la pensiune, nu am ezitat: i-am răspuns chemării și i-am făcut bucuria.
— Mircea, mă faci să mă simt cum nu m-am simțit niciodată.. Descopăr, cu ajutorul tău, senzații de a căror existență nici nu știam, îmi mărturisea Anemona când o duceam pe culmile extazului.
Fătuca aceea de la munte, simplă, dar curată, mă făcea să trăiesc din nou fiorul tinereții și să iubesc ca în adolescență. Era exact lucrul de care aveam nevoie pentru a îmi recăpăta tonusul și pofta de viață, estompate de trecerea timpului, uzate de neîm-plinirile căsniciei cu o femeie grasă, neci-zelată și complet străină de adevărurile subtile ale existenței, o nesfârșită sursă de nervi și stres. E drept, din când în când evadam din chingile acelei existențe de coșmar și aflam alinare în brațele unor dame mai mult sau mai puțin apropiate, dar asta nu îmi era de ajuns. Simțeam nevoia de iubire, de căldură, de atingerea unei femei care să îmi arate că îi pasă de mine. Ei bine, Anemona exact asta făcea: îmi oferea, de fiecare dată când ne întâlneam, dovezi de afecțiune, căldură, adorație. Mi-a fost clar, încă de la început, că o să bat drumurile Olăneștilor mulți ani de atunci înainte. și chiar așa avea să fie.
Atât de bine ne-am simțit, eu, Dorina și cei mici în stațiunea de la poalele Carpaților Meridionali, încât ne-am făcut un obicei de a merge acolo an de an, în vacanța de vară și uneori chiar și în cea de iarnă. Dacă însă soția și copiii o făceau pentru aerul tare, apele termale și drumețiile montane, eu o făceam exclusiv pentru Anemona, de care mă atașasem și care, la rândul ei, se îndrăgostise de mine. Ani la rând am profitat de pe urma relației cu Anemona, care, pe lângă plăcere er0tică desăvârșită, îmi oferea și substanțiale reduceri la serviciile de cazare. Numai că, odată cu trecerea timpului, pe măsură ce femeia a căpătat forme din ce în ce mai pline, dar și un apetit culinar din ce în ce mai devastator, dorința mea de împerechere cu ea a început să se stingă. Nu mă mai atrăgea corpul ei cu constituție grasă. Nu mai vedeam nicio rațiune în a merge la Olănești. Ba dimpotrivă, m-aș fi dus oriunde în altă parte, numai acolo nu. Dar, nu aveam cum să nu mă duc, câtă vreme Dorina insista să mergem…
— Hai, Mircea, lasă mofturile și pregătește bagajele, că știu prea bine cât de mult îți place la Olănești! mă tachina nevastă-mea, zâmbind ironic, în colțul gurii, când îi propuneam să ne petrecem concediul în alt loc. și-apoi, uiți ce sarmale face Anemona? Te lingi pe degete, nu altceva!
— Dorina, sunt delicioase sarmalele femeii, dar parcă anul ăsta aș mai mânca și eu o pizza, o lasagna, un broccoli, îi răspundeam eu înciudat, conștient că nu mă pot opune, căci banii erau pe mâna ei.
Așa că plecam tot la Olănești. Pe de o parte, fiindcă veniturile substanțiale ale Dorinei, dublate de ale părinților săi, toți trei de meserie contabili, le-au întrecut întotdeauna cu mult pe ale mele. Eu, ca profesor suplinitor de geografie, eram „subțire”. Pe de altă parte, deoarece copiii erau atașați de locurile și oamenii de acolo și nu concepeau să meargă altundeva, ci doar la Olănești. Trăgând linie și adunând, m-am trezit, în urmă cu vreo trei ani, băgat până în gât, cum se zice, ba chiar mai mult de-atât, într-o chestie de care m-am ferit dintotdeauna.
Nu e deloc ușor pentru un bărbat să intre în dispoziție sexuală cu o nimfomană dizgrațioasă, cum a devenit, în timp, Anemona. Nu aveam însă cum să-i refuz avansurile, pentru că riscam să o înfurii și să o determin să comită vreun act nebunesc, cum ar fi să le dezvăluie Dorinei și copiilor, care între timp crescuseră, relația noastră adulterină. Pe atunci, habar nu aveam că Dorina știa de mine și Anemona! și nu de ieri, de azi, ci de multă vreme…
Am aflat asta întâmplător, într-o seară, auzind-o pe nevastă-mea vorbind la telefon cu soră-sa. Plecasem la serviciu, iar ea se credea singură acasă. Eu însă îmi uitasem telefonul, așa că m-am întors și, fără să vreau, am auzit întreaga discuție, inclusiv motivația tăcerii Dorinei, una absolut halucinantă! Ei bine, nu îmi dezvăluise că știa de relația mea extra-conjugală cu gazda noastră de la Olănești fiindcă era conștientă că nu o suportam pe Anemona și voia să mă chinuiască, asmuțind fiara șuncoasă pe mine!
într-adevăr, incredibil, dar adevărat, Dorina s-a prefăcut că nu știa nimic și, ca să îmi facă în ciudă, a continuat să mă care la Olănești timp de trei ani în bârlogul leoaicei care abia aștepta să mă devoreze.
Nu o credeam atât de p3rversă pe aparent naiva mea nevastă. Dar iată că era. Eu, care aveam impresia că o duc de nas cum vreau, descoperisem că, de fapt, era invers. Mă simțeam manipulat, mă simțeam ca ultimul fraier și, ce era mai nasol, incapabil să reacționez în vreun fel. Ce era să îi spun Dorinei: „știu că ai aflat de amantlâcul meu și mă duci la Olănești ca să mă umilești?”. Nici vorbă de așa ceva… N-aveam decât să tac și să înghit, cu atât mai mult cu cât eu eram cel cu musca pe căciulă. și asta am și făcut, am tăcut.
Am tăcut și m-am pregătit sufletește de un nou „concediu de vis” la Olănești, cazat la vârstnicul Petru Petrescu și victimă sigură a nimfomanei Anemona Petrescu… Probabil că situația aceasta s-ar fi prelungit mult timp de acum înainte, și ani la rând am fi mers în vacanță tot la Olănești, și aș fi căzut iar pradă poftelor concupiscente ale Anemonei, dacă nu mi s-ar fi ivit șansa neașteptată de a scăpa din calvar. Cum a fost posibil asta? Ei bine, într-una din zilele trecute, chiar cu puțin înainte de plecarea în concediu, am avut o discuție cu fratele meu, om trecut prin multe la viața lui și uns cu toate alifiile. I-am povestit tot de-a fir a păr și ce credeți că mi-a spus? Mi-a zis așa:
— Nu se poate una ca asta! Ce femeie își bagă bărbatul pe care pretinde că îl iubește în patul alteia, fie ea și o bucătăreasă grasă și unsuroasă? Trebuie să existe și un alt motiv pentru care insistă Dorina să mergeți la Olănești. Eu zic că te face!
Ei bine, vorbele fratelui meu m-au pus pe gânduri și mi-au deschis ochii. Așa că, în chiar seara respectivă, el i-a instalat un program-spion pe laptop, și astfel am aflat parola de la e-mailul nevesti-mii. Iar a doua zi, când Dorina a plecat la serviciu, i-am pătruns în cont și i-am citit corespondența. Ce am găsit acolo m-a lăsat fără cuvinte: declarații pătimașe, descrieri scârboase, poze libidinoase, și câte și mai câte alte măscări! Concluzia era una și clară: Dorina era pe felie cu vârstnicul Petru Petrescu, căruia se pare că aerul de munte îi pria foarte bine! Vasăzică nu numai Anemona era rea de muscă, ci și bărbatul său! Adulterul era, pentru gazdele noastre de la Olănești, o boală de familie…
V-am scris toate cele de mai sus de pe plaja de la Mamaia, unde mă aflu în concediu cu familia. Așa cum probabil intuiți, după ce i-am aruncat Dorinei adevărul în față, situația s-a schimbat radical în familia noastră. Teama de a nu o da în gât în fața părinților, creștini practicanți, cu principii de viață solide și ferme, a determinat-o pe nevastă-mea să accepte doleanțele mele, prima dintre acestea fiind să nu mai călcăm, câte zile om avea, în Olănești. După ce ne întoarcem de la Mamaia, plecăm la munte, la Sinaia…
Așadar, viața mea începe să se așeze pe un alt făgaș acum, sper eu că mai bun. Cam atât am avut să vă spun și închei urându-vă concediu plăcut. Să auzim numai de bine de-acum încolo! Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
