Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută și sub denumirea de Ziua Crucii, se celebrează pe 14 septembrie conform calendarului ortodox din 2025.
Acestă sărbătoare este asociată cu un post sever, indiferent de ziua din săptămână în care se observă, fiind considerată, alături de Vinerea Mare, una dintre cele mai stricte perioade de post din an.
Evenimentul Înălțării Sfintei Cruci sărbătorește două ocazii importante: găsirea Crucii și înălțarea ei înaintea credincioșilor de către episcopul Macarie din Ierusalim, în data de 14 septembrie 335, precum și readucerea Sfintei Cruci din Persia, în 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Sfinții Împărați Constantin și Elena, personaje esențiale legate de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, au fost martorii unui moment crucial. În ajunul bătăliei împotriva lui Maxențiu, un adversar al creștinilor (307-312), Constantin a avut o viziune: o cruce strălucitoare în cer cu inscripția: „Prin acest semn vei învinge”. Victoria sa i-a determinat pe el și pe mama sa, după succes, să caute Sfânta Cruce în Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo, au fost descoperite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus și alte două ale tâlharilor. Pentru a identifica crucea lui Hristos, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a adus fiecare cruce lângă o tânără decedată. Când a așezat Sfânta Cruce lângă ea, se spune că tânăra a înviat.
Vestirea acestei minuni s-a răspândit rapid, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii veniți să admire Sfânta Cruce. În anul 335 d.Hr., Patriarhul a înălțat crucea pentru a putea fi văzută de toți, iar de atunci, sărbătoarea are loc anual pe 14 septembrie.
Spre deosebire de alte sărbători mari, Înălțarea Sfintei Cruci nu este percepută ca un moment de bucurie, ci ca o perioadă de doliu și amintire a Patimilor lui Hristos. Postul aspru de această zi reprezintă o formă de solidaritate cu suferința Mântuitorului și o participare spirituală la sacrificiul Său. „Este esențial pentru români să țină post aspru sau chiar post negru în ziua Înălțării Sfintei Cruci, deoarece sărbătoarea evocă patimile și răstignirea Mântuitorului pe Golgota. Prin această jertfă personală, credincioșii rememorează suferințele pe care Hristos le-a îndurat pentru mântuirea lumii și își apropie sufletul de duhul de pocăință și rugăciune.”, a explicat părintele Gabriel Cazacu.
Tradiții și superstiții de Înălțarea Sfintei Cruci – Ziua Crucii
Înălțarea Sfintei Cruci, o zi ce semnalează sfârșitul verii și începutul toamnei, este recunoscută pe 14 septembrie. Calendarul popular îi atribuie și alte denumiri, precum Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui, evidențiind tranziția de la vară la toamnă. Sub prima denumire, ziua este în special celebrată în regiunile dealurale și sudice, fiind un semn al începutului culesului viilor. A doua denumire se leagă de credința că șerpii și alte reptile se retrag în ascunzișuri odată cu această zi, hibernând până primăvara. De asemenea, la sate, se crede că șerpii se adună într-un loc, se încolăcesc și creează o mărgică cunoscută sub numele de „piatra nestemată”, folosită pentru tratarea bolilor.
Conform altor tradiții, de Înălțarea Sfintei Cruci, se adună ultimele ierburi medicinale (boz, micșunele, mătrăgună, năvalnic) care sunt duse la biserică, împreună cu un buchet de flori și busuioc, pentru a fi sfințite și aşezate în jurul crucii. Plantele sfințite sunt apoi păstrate în casă la icoane sau în alte locuri secrete, având rol în vindecarea bolilor dar și în practicile de dragoste.
Busuiocul sfințit de Ziua Crucii este utilizat în vasele cu apă ale păsărilor pentru a le proteja de boli, la îngrijirea fetelor pentru a preveni căderea părului, și este plasat în streșinile caselor pentru a le apăra de rele, în special de trăsnete. De asemenea, în Bucovina, se practică ritualuri cu scop apotropaic sau fertilizator, cum ar fi atârnarea de crengi de pomi fără rod a crucilor din busuioc sfințit, crezând că acestea vor aduce o recoltă abundentă anul următor.
