În Danemarca, sărăcia printre pensionari este un fenomen foarte neobișnuit . Pensia minimă este de 2.800 USD

Conform clasamentului „Mercer”, sistemul de pensii danez este cel mai bun din lume: la atingerea vârstei de 65 de ani, plățile lunare permit pensionarilor danezi să trăiască confortabil chiar și în cazul în care, la o vârstă mai tânără, o persoană avea un salariu mai scăzut sau, din anumite motive, nu a lucrat deloc.

- Advertisement -

O fostă cetățeană a Ucrainei, pensionari de pe străzile din Copenhaga și experți au vorbit pentru CurrentTimeTV despre cine și ce pensie primește în Danemarca și în ce condiții.

„Sărăcia printre pensionari este un fenomen foarte neobișnuit”

Sistemul de pensii danez are două elemente principale – o pensie de la stat și o pensie pe care persoana o primește de la un fond de pensii. Pensia de stat se calculează astfel: dacă o persoană avea un venit ridicat și a acumulat economii mari, pensia va fi mai mică. În schimb, dacă o persoană nu câștigă prea mult sau nu a lucrat deloc, statul îi va plăti mai mult, explică Torben Andersen, profesor de economie la Universitatea din Aarhus.

Pensia de stat ajută persoanele în vârstă să scape de sărăcie, iar pensia din fondul de pensii este proporțională cu venitul pe care îl au în timpul muncii.

- Advertisement -

Cei care nu au economii de pensii primesc o așa-numită pensie de bază. În cazul în care o persoană locuiește singură, această sumă constituie aproximativ 18 mii de coroane daneze (aproximativ 2 800 de dolari), spune Andersen. Din această sumă, persoana trebuie să plătească niște impozite, însă vor rămâne suficienți bani pentru un trai prosper.

Sărăcia în rândul persoanelor în etate din Danemarca este un fenomen foarte neobișnuit, subliniază profesorul. De regulă, aceasta li se întâmplă doar celor care s-au mutat în țară la o vârstă înaintată: ei pot pretinde doar la o parte din pensia de stat. Dacă e să-l luăm drept exemplu pe un danez de rând, pe unul nu foarte bogat, atunci pensia lui va fi de aproximativ 65-70 % din venitul său de muncă. Aceasta, în principiu, vă permite să vă mențineți standardul de trai obișnuit, deoarece la vârsta de pensionare unele cheltuieli deja nu le mai faceți.

La pensie, viața mea abia a început
Olga Fruerlund are 76 de ani. Ea a venit în Danemarca acum 18 ani din Sevastopol. La acel moment, în Ucraina, ea deja ieșise la pensie, la vârsta de 55 de ani. Spune că i-a fost foarte greu de trăit, dar s-a descurcat cumva. Femeia s-a mutat în Europa pentru a o ajuta pe fiica ei. Dar s-a întâmplat că fiica ei a murit, iar în grija Olgăi au rămas cei trei nepoți.

În Danemarca, Olga s-a căsătorit, a învățat limba și a început din nou să lucreze. La acea vreme avea aproape 60 de ani. Cinci ani mai târziu, Olga a ieșit la pensie, din funcția de șef de departament la unui magazin. Atunci a aflat că nu va putea obține o pensie de bază sută la sută, iar în fondul ei personal de pensii va avea, la fel, foarte puțini bani, din cauza perioadei scurte de muncă în țară.

„La acel moment, locuisem în Danemarca timp de 8 ani, însă pentru a obține o pensie de bază cu drepturi depline trebuie să trăiești aici timp de 40 de ani. Bineînțeles, pensia mea a fost mică. Dar administrația Comunei a luat în considerare cazul meu. Mi s-a adăugat o sumă până la coșul minim de consum”, spune Olga.

Apoi a murit soțul Olgăi. Ea a rămas singură, ceea ce, de asemenea, a afectat situația în care se afla. Conform legilor daneze, atunci când unul dintre soți în vârstă de pensionare moare, văduva sau văduvul obține o parte din economiile sale. Suma depinde de specificul planului de pensii din cadrul fondului și de vârsta la care a murit persoana respectivă. În cazul în care persoana a murit la o vârstă mai mică, suma va fi mai mare, și invers. În plus, în caz de deces al unui soț, pensia de stat se schimbă și ea, astfel încât persoana să nu coboare sub pragul sărăciei.

- Advertisement -

„Dacă nu-ți ajunge pensia, poți să mergi la Comună și să discuți cu rådgiver-ul tău. Este persoana care te va ajuta să găsiți o decizie corectă. De exemplu, am avut nevoie de o proteză dentară. Statul mi-a plătit-o parțial. Dar se iau în considerare veniturile tale: dacă ești în măsură să plătești tratamentul singur, ei te pot refuza”, povestește pensionara.