Eurodeputații au demarat discuțiile parlamentare cu privire la planurile naționale și regionale pentru bugetul Uniunii Europene (UE) în perioada 2028–2034. Această etapă crucială vine cu avertismente că propunerea Comisiei Europene ar putea provoca schimbări fundamentale în modul de gestionare a aproximativ 44% din viitorul cadru financiar multianual.
Deschiderea lucrărilor parlamentare nu se limitează la ajustări minore sau redistribuiri ale fondurilor, ci sugerează o reformă profundă care ar putea redefini gestionarea bugetului UE. În esență, aproape jumătate din bugetul Uniunii urmând să fie gestionat prin planuri naționale, eurodeputații își exprimă îngrijorarea că acest lucru ar putea duce la recentralizarea deciziilor, diminuând astfel influența regională și caracterul comun al politicilor europene.
Raportorul Karlo Ressler (EPP, Croația) a subliniat că acest regulament reprezintă un „make-or-break point”, indicând că implicațiile sunt mult mai mari decât simpla contabilitate bugetară. Proiectul Comisiei vizează integrarea diverselor politici europene, inclusiv agricolă, de coeziune și socială, într-o structură gestionată prin „envelope” bugetare la nivel național, ceea ce le-ar oferi statelor membre mai multă flexibilitate în alocarea resurselor. Această abordare ar permite o adaptare mai bună la nevoile specifice ale fiecărui stat, conform argumentului Comisiei.
Însă pentru Parlament, această flexibilitate ascunde riscuri semnificative de recentralizare și slăbire a politicii de coeziune. Andrey Novakov (EPP, Bulgaria) a subliniat necesitatea ca planurile să fie „mai regionale decât naționale” pentru a menține coeziunea și a preveni divizarea. Mesajul este clar: o politică de coeziune neomogenă riscă să devină ineficientă.
Un alt aspect important este reinterpretarea politicii regionale ca un instrument de „soft power”. Novakov a subliniat că cele 780 de miliarde de euro gestionate prin aceste planuri sunt „capital politic”, esențial pentru legitimitatea Uniunii la nivel local, mai ales în contextul instabilității geopolitice.
Agricultura reprezintă un al doilea front de dispută. Elsi Katainen (Renew Europe, Finlanda), raportor pentru agricultură, a subliniat că propunerea Comisiei introduce schimbări ce afectează veteranul bugetului UE, insistând asupra menținerii finanțării pentru Politica Agricolă Comună (PAC) în termeni reali.
Cu presiuni bugetare tot mai mari, Parlamentul nu poate lăsa reformele să servească drept scuză pentru diminuarea fondurilor agricole. Aceasta se leagă de o discuție mai amplă despre cine controlează resursele UE și în ce măsură acestea ajung la beneficiari finali.
Eurodeputații discută despre „co-scrierea regulilor” împreună cu regiunile, dorind să rebalanseze puterea față de statele membre. Procesul legislativ este activ, cu un raport interimar în lucru și un vot în plen programat pentru mai 2026, evidențiind determinarea Parlamentului de a-și întări poziția în fața negocierilor finale.
În final, această reformă bugetară nu face doar referire la eficiență sau simplificare, ci se concentrează asupra modelului de Uniune Europeană pe care dorim să-l construim pentru următorul deceniu. Se pune întrebarea dacă guvernele naționale vor controla investițiile sau dacă regiunile și comunitățile vor rămâne actori importanți în cadrul politicilor comune.
Parlamentul European își reafirmă angajamentul de a nu accepta o transformare „tăcută” a bugetului UE, considerând dosarul planurilor naționale și regionale un adevărat test al coeziunii și eficienței Uniunii Europene.
