În cadrul unei conferințe de presă organizate cu ocazia publicării primelor rezultate de tip exit-poll pentru alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a fost întrebată despre preferința sa între Crin Antonescu și Nicușor Dan. Răspunsul său, surprinzător și amuzant, a fost simplu: „Pe Brad Pitt.” Această reacție a provocat hohote de râs în sala USR, unde s-a desfășurat evenimentul. Prezența ei a fost modestă, având alături doar câțiva voluntari și soțul ei, ceea ce a evidențiat contextul în care se află.
Răspunsul Elenei Lasconi a reflectat nu doar simțul umorului, ci și o distanțare față de cele două personaje politice menționate. Această alegere candidata la funcția de primar a adus o notă de spontaneitate în discuție, însă a ridicat și semne de întrebare cu privire la angajamentele ei politice. În fond, într-o perioadă de intensitate electorală, opțiunile exprimate de politicieni sunt adesea analizate cu atenție, iar atacurile amuzante pot masca o mai profundă ambiguitate.
Partidul USR, din care Elena Lasconi face parte, a adoptat o strategie mai puțin vizibilă în susținerea lui Nicușor Dan pe parcursul campaniei electorale. Deși Lasconi nu a fost explicit favorabilă față de candidatul USR, partidul în sine a fost perceput că îl sprijină „pe ascuns” pe Dan, având în vedere că acesta a fost considerat o figură centrală pentru viitorul formațiunii. Astfel, în contextul unei bătălii politice, răspunsul lui Lasconi pare să fie o reflexie a unei discrepanțe între formalitatea alegerilor politice și realitatea percepută de alegători.
Această situație ilustrează complexitatea campaniilor electorale moderne, în care umorul și strategiile de comunicare par să se contopească. Alegerea unui obiectiv de referință precum Brad Pitt, cunoscut pentru carisma și succesul său în domeniul cinematografic, aduce un contrast interesant față de realitatea politică locală. Majoritatea celor prezenți în sală au apreciat comentariul, dar au fost și voci care s-au întrebat cât de serios poate fi un politician care nu își asumă o poziție clară în fața alegătorilor.
De asemenea, interacțiunea dintre Lasconi și jurnaliști evidențiază provocările cu care se confruntă politicienii atunci când își exprimă opiniile. Dorința de a rămâne popular și de a atrage atenția alegătorilor poate determina candidații să facă alegeri neobișnuite sau provocatoare. Astfel, în ciuda râsetelor, întrebarea fundamentală rămâne: care va fi impactul acestei atitudini asupra percepției publice și a rezultatelor electorale?
În final, răspunsul Elenei Lasconi la întrebare a fost amuzant, dar și provocator, punând în evidență nu doar personalitatea ei, ci și modul în care politica se intersectează cu cultura populară. Lasconi a reușit, cu un singur comentariu, să schițeze o imagine complexă a unui politician aflat în plină campanie, dar care preferă să rămână distant față de principalele opțiuni politice existente. Aceasta ar putea fi o strategie riscantă, dar care, fără îndoială, va rămâne în mintea alegătorilor.
