Bolile care nu mai permit obținerea certificatului de handicap. Reguli noi pentru eliberarea certificatelor de handicap. Ce afecțiuni nu asigură automat primirea acestui document.
Un nou ordin ministerial modifică semnificativ criteriile de evaluare a gradului de handicap în România. Conform noilor reglementări, simpla existență a unui diagnostic medical nu mai este suficientă pentru a obține certificatul. Este acum necesară o evaluare detaliată care să demonstreze adevăratul grad de afectare funcțională.
În plus, pentru bolile grave și ireversibile, legea permite ca certificatul de handicap să devină permanent încă de la prima evaluare. Documentul stabilește criterii clare, bazate pe deficiențele funcționale, și prevede circumstanțele în care certificatul poate fi acordat pe viață.
Ce aduce nou ordinul ministerial
Noul act normativ referitor la criteriile medico-psihosociale pentru stabilirea gradului de handicap marchează o schimbare importantă: evaluarea nu se mai bazează exclusiv pe diagnostic, ci pe capacitatea reală de funcționare a individului.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități a elaborat acest document pentru a adapta legislația românească la standardele internaționale și la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România.
Afecțiuni care nu mai asigură automat certificatul de handicap
Vicii de refracție și probleme oculare tratabile
Persoanele cu miopie, hipermetropie sau astigmatism nu mai primesc automat certificat dacă acuitatea vizuală cu ochelari sau lentile este bună, iar câmpul vizual este normal. De asemenea, în cazul cataractei, evaluarea se realizează doar după operație, dacă rămâne o afectare vizuală semnificativă.
Când se acordă certificatul permanent
Documentul precizează condiții stricte pentru cazurile în care certificatul poate să devină permanent:
Pentru funcțiile mentale:
Dizabilitate intelectuală severă sau profundă (QI sub 40) – permanent de la prima evaluare;
Tulburare de spectru autist cu deficiență gravă în cel puțin două domenii, inclusiv socializare – permanent de la prima evaluare;
Demență cu scor MMSE ≤ 9 puncte – permanent după a doua evaluare;
Psihoze majore cu deteriorare progresivă – permanent după două evaluări.
Pentru funcțiile senzoriale:
Cecitate totală sau parțială (vedere sub 1/25 la ambii ochi);
Surdomutitate congenitală sau surditate cu pierdere auditivă peste 90 dB;
Surdo-cecitate – toate, permanente de la prima evaluare.
Pentru funcțiile motorii:
Amputații de membre – permanent de la prima evaluare;
Paraplegie sau tetraplegie – permanent după 2 ani de la diagnostic;
Sechele post-AVC cu deficit motor grav – permanent după 2 ani de la accident.
Cum se face evaluarea
Procesul de evaluare devine mai stricte și se bazează pe:
teste funcționale obiective, nu doar pe documente medicale;
istoricul medical complet, care arată evoluția afecțiunii;
răspunsul la tratament – în unele cazuri, trebuie demonstrată rezistența la terapie timp de 6-12 luni;
impactul asupra autonomiei personale, evaluându-se capacitatea de autoîngrijire;
scale de măsurare standardizate precum MMSE (pentru funcții cognitive), EDSS (pentru scleroză multiplă) sau NYHA (pentru insuficiență cardiacă).
Reevaluări și perioadă de tranziție
Pentru persoanele care dețin deja certificate de handicap:
Documentele existente rămân valabile până la data expirării;
La reevaluare, se vor aplica noile criterii;
Pentru afecțiuni cu posibilitate de ameliorare – termenul standard este de 24 de luni;
Pentru bolile reversibile sau care necesită monitorizare – termenul este de 12 luni.
Obligațiile beneficiarilor
Persoanele încadrate într-un grad de handicap sunt obligate să urmeze Programul individual de reabilitare și integrare socială.
Neîndeplinirea acestor obligații poate duce la reevaluarea situației și pierderea unor drepturi.
