Adrian Lesenciuc, doctor în științe militare și profesor la Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”, analizează evoluția războiului informațional dus de Rusia împotriva României. Potrivit expertului, această activitate a început să se intensifice semnificativ începând cu anul 2000, după ce Vladimir Putin a devenit președinte. Lesenciuc evidențiază faptul că Rusia a început să perceapă România ca pe un adversar, în special după integrarea sa în Alianța Nord-Atlantică (NATO) în 2004, o mișcare care a consolidat orientarea pro-occidentală a țării.
Aceste tensiuni au escaladat ulterior, la nivelul anului 2020, când atât România, cât și Republica Moldova au devenit ținte directe ale acțiunilor rusești. Lesenciuc argumentează că această nouă etapă în escaladarea conflictului hibrid a adus provocări suplimentare pentru securitatea națională a României, care trebuie să fie conștientă de natura acestor amenințări și să se pregătească adecvat pentru a le contracara.
De asemenea, expertul critică dur faptul că Strategia națională de apărare a României a fost respinsă, având potențialul de a întări securitatea națională printr-o abordare mai clară și mai consolidată în raport cu amenințările externe. Rămânerea la o strategie anterioară, ce încuraja cooperarea cu Rusia, este văzută ca o eroare. Aceasta nu reflectă realitatea actuală a amenințărilor și nu abordează riscurile emergente prezentate de Rusia în contextul geopolitic contemporan.
Lesenciuc subliniază importanța unei reacții adecvate din partea României în fața acestor amenințări hibride. Războiul informațional include o gamă largă de tehnici, de la dezinformare și propagandă, la manipularea percepției publice prin intermediul rețelelor sociale și al mass-media. Este esențial ca România să își consolideze capacitățile de apărare și să fie vigilentă în fața acestor tactici.
Această conștientizare a amenințărilor hibride este deosebit de importantă și pentru partenerii României din NATO și Uniunea Europeană. Colaborarea internațională și parteneriatele strategice sunt cruciale pentru a contracara influența rusă și pentru a asigura stabilitatea regională. În acest sens, Lesenciuc propune mobilizarea resurselor educaționale și de informare pentru a spori gradul de conștientizare la nivelul societății românești în legătură cu aceste provocări.
În concluzie, analiza lui Adrian Lesenciuc aduce în prim-plan dificultățile cu care se confruntă România în fața războiului informațional rusesc. Aceasta subliniază necesitatea unei strategii naționale de apărare actualizate, care să răspundă eficient provocărilor emergente și să promoveze un mediu de securitate mai robust pentru țară și regiunile învecinate. Doar printr-o abordare proactivă și bine informată, România își va putea asigura securitatea națională și va putea răspunde adecvat amenințărilor externe.
