Viața grea pe care a avut-o încă de mic copil nu l-a tras în jos, ci l-a ambiționat să-și depășească condiția și să lupte pentru a-și îndeplini visele. După o copilărie trăită numai prin centrele de plasament, Costin, a realizat că doar prin forțele proprii va reuși în viața. S-a pus cu burta pe carte, a citit cât a putut de mult, a făcut cursuri de pilotaj, iar acum, la vârsta de 19 ani, este însoțitor de bord la o companie aeriană privată. Însă visul lui nu se oprește aici!
Costin are 19 ani și este un exemplu pentru foarte mulți dintre noi. Are un suflet mare și curat, iar toate greutățile pe care le-a întâmpinat în viață nu l-au descurajat de fel. Pe când avea doar vreo 2 anișori, tatăl său a ales să-și părăsească soția și cei doi copii. Mama sa a fost extrem de afectată de acest lucru, dar a încercat să meargă mai departe pentru cei doi fii ai săi. A luptat cât a putut, a încercat să le ofere băieților măcar strictul necesar.
Au avut și o perioadă neagră, de câteva zile, în care au fost nevoiți să doarmă în Gara de Nord. Când a realizat că nu mai poate continua așa, femeia și-a dus copiii într-un centru de plasament. Pe vremea aceea Costin avea 5 anișori, iar frățiorul său 4. Erau foarte speriați și tot ce-și doreau era să scape din acel loc.
‘Experiența trăită la centrul de plasament Cireșarii nu a fost una deloc fericită. Mi-a rămas impregnată în memorie și n-am să uit niciodată cum stăteam și plângeam într-un colț împreună cu fratele meu. Nici cel de-al doilea centru în care am ajuns nu a fost mai breaz. Educatorii erau răi, nu aveau nici un interes față de noi, exact ca la ‘Cireșarii’. Îmi amintesc că ne băteau și ne vorbeau foarte urât’, povestește Costin.
Când era în clasa I, situația s-a schimbat un pic. În bine. Cei doi frați au ajuns într-o casă de copii privată, deschisă de o biserică din Olanda, unde situația a fost cu totul alta. Aici a văzut că există și oameni interesați de meseria pe care și-au ales-o, oameni care pot spune o vorbă bună atunci când ai nevoie de ea și care se pot comporta uman.
Au stat aici vreo nouă ani, iar când casa respectivă s-a închis pentru o perioadă, Costin și fratele său au ajuns în grija Direcției Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 2, fiind plasați într-un apartament de tip social unde viața celor doi s-a schimbat radical.
În toată această perioadă, băieții nu au pierdut contactul cu mama lor, aceasta vizitându-i foarte des. Ba mai mult, uneori, în zilele de weekend, cei doi frați erau luați acasă de aceasta pentru a petrece mai mult timp împreună.
Când a împlinit 15 ani, Costin și-a dat seama că singura meserie pe care ar vrea să o urmeze este cea de pilot. S-a înscris la cursurile Aero Clubului Român, unde a obținut o bursă la departamentul planorism. ‘Nimeni nu mi-a dat nici o șansă. Spuneau că numai cei cu pile reușesc. Dar nu a fost așa.
Am tocit nouă materii, precum cunoașterea aeronavei sau aerodinamica. Am învățat mult, recunosc, și am ajuns la Aerodromul din Clinceni, unde am cunoscut oameni devotați aviației care m-au îndrumat pe acest drum. Și astfel, de la planor, am ajuns să pilotez un avion ușor’, își amintește Cosmin.
Pentru că avea de dat bacalaureatul, tânărul nu a apucat să-și ia licența de zbor. Dar promite că o va face. Pentru a fi cât mai aproape de visul său, după examenul de Bac tânărul a dat la facultate, iar acum este student la ingineria aerospațială. Și pentru că momentat nu are bani să facă școala de aviație, care costă în jur de 50.000 de euro, Costin a decis să se apropie cât mai mult de visul său.
Astfel, cu ajutorul mamei sale, a făcut școala de însoțitori de bord pe care a terminat-o cu brio. Iar de cinci luni, tânărul ambițios este steward la una dintre companiile aviatice private din țara noastră. ‘Sunt mândru de ceea ce am realizat până acum, însă sper ca la un moment dat să-mi pot îndeplini visul cel mare. Acela de a fi pilot de aeronavă’, a conchis Costin.
