Într-o lume din ce în ce mai complexă, Steven Everts, directorul Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate (EUISS), atrage atenția asupra necesității ca europenii să-și coordoneze eforturile diplomatice pentru a nu fi marginalizați în fața marilor puteri globale. Într-un comentariu publicat pe 30 octombrie, acesta își exprima preocuparea că, fără o formă de unitate și coordonare, Europa riscă să fie pusă în cea mai frailă poziție în discuțiile importante, mai ales în contextul tensiunilor legate de războiul din Ucraina și relațiile cu China.
Everts sugerează că europenii ar trebui să desemneze un singur negociator care să poarte un mandat clar și uniform pentru a-i reprezenta în discuțiile legate de Ucraina. Aceasta idee nu reprezintă o decizie oficială a Uniunii Europene, ci o recomandare formulată de către un expert în domeniu. Pentru a clarifica, acest negociator nu ar înlocui vocea Ucrainei în negocieri, ci ar asigura că Europa acționează ca un corp unit în fața provocărilor internaționale.
Tema principală a comentariului lui Everts se leagă de relația cu China, unde subliniază că Uniunea Europeană are la dispoziție diverse instrumente economice și diplomatice care pot fi valorificate mai eficient dacă toate statele membre acționează în mod coordonat. El contesta ideea că Europa ar avea puține mijloace de influență în raport cu Beijingul, aducând argumente despre interdependențele economice și relațiile de putere pe care le pot urmări. Everts consideră că, pentru a-și apăra interesele în negociere, Europa trebuie să vorbească cu o singură voce, ceea ce ar ajuta la reducerea fragmentării diplomatice și la prevenirea tratării Europanilor ca pe niște spectatori într-un joc de putere între Washington, Beijing și Moscova.
De asemenea, Everts se face ecoul unei viziuni mai active a diplomației europene, recunoscând importanța depășirii reticenței față de dialogul cu lideri precum Vladimir Putin. Totuși, el subliniază că orice decizie legată de Ucraina trebuie să implice direct Austria în discursul diplomatic, fără a oferi Rusiei vreo legitimitate în deciziile referitoare la teritoriul ucrainean.
Eforturile de a crea un astfel de negociator ar necesita o decizie politică suplimentară, ceea ce ar implica o analiză profundă la nivelul Uniunii Europene. Este necesar, așadar, ca liderii europeni să colaboreze pentru a decide cine va ocupa această funcție și care vor fi atribuțiile sale.
Recent, în cadrul unei întâlniri din 15-16 octombrie, liderii UE și-au reafirmat angajamentul față de independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, subliniind că orice soluție de pace trebuie să fie cuprinzătoare, justă și să respecte principiile Cartei ONU. Pe lângă această corelare cu Ucraina, Everts sugerează că Uniunea Europeană ar trebui să-și folosească mai eficient resursele comerciale și relațiile diplomatice în raport cu China, realizând că succesul în politică externă depinde nu doar de resurse, ci şi de capacitatea de a susţine o poziţie comună în negocieri.
În concluzie, mesajul lui Everts este clar: pentru a face față provocărilor internaționale și a-și proteja interesele, Europa trebuie să se unească, să vorbească cu o singură voce și să-și coordoneze acțiunile în mod eficient. Aceasta nu este doar o oportunitate, ci o necesitate în contextul geopolitic actual.
