1. Anestezia
Înainte de descoperirea anesteziei, toate operațiile erau dureroase și foarte rapide. Chirurgul rus Nikolai Pirogov realiza o amputare în doar trei minute, altfel pacienții săi decedau din cauza șocului provocat de durere.
Totul s-a schimbat atunci când dentistul american William Morton a decis să utilizeze eterul etilic ca anestezic. Și ceea ce l-a determinat să facă descoperirea a fost lipsa de bani: de teama procedurilor dureroase, pacienții evitau să meargă la dentist. Doctorul a început să lucreze la dezvoltarea unei metode de tratament într-o manieră responsabilă: a experimentat pe animale, și-a tratat prietenii apropiați și a prezentat medicamentul publicului doar atunci când a fost convins că era pe deplin sigur.
16 octombrie 1846 poate fi considerată ziua de naștere a anesteziei. În prezența unei mari mulțimi de oameni, Morton a efectuat o operație pentru a elimina o tumoare la maxilar. Pacientul a rămas adormit pe tot parcursul procedurii și acesta a fost triumful medicului.
2. Razele X
Înainte de descoperirea razelor X, chirurgii erau nevoiți de multe ori să le rupă din nou pacienților oasele atunci când le fixau membrele în poziția corectă. Aceste proceduri erau extrem de dureroase și adesea duceau la recuperarea incompletă.
Dar totul s-a schimbat odată cu descoperirea accidentală a lui Wilhelm Röntgen. Fizicianul făcea experimente cu tuburi catodice și a observat că din locul unde se intersectau razele se emana o radiație necunoscută.
S-a dovedit că această radiație (Röntgen a numit-o „raze X”) putea pătrunde în unele materiale opace. Primele radiografii au fost realizate de fizician în atelierul său: imaginea mâinii doctroului Köllicker, un prieten al lui Röntgen, s-a răspândit în întreaga lume într-un timp record.
3. Chimioterapia
Sidney Farber este considerat tatăl chimioterapiei moderne. Fiul unui emigrant polonez în SUA, a avut un stil de viață foarte umil și și-a plătit studiile la Universitatea Harvard cântând la vioară pentru bani.
Dar medicul a avut un parcurs profesional amețitor: de la asistent medical la cercetător principal în procesele tumorale la copii. Dr. Farber a fost primul care a încercat să breveteze un medicament pentru combaterea leucemiei limfoblastice acute la copii.
Toate medicamentele pentru chimioterapie sunt otrăvuri deosebit de puernice. De exemplu, mechloretamina, cunoscută și sub denumirea de gaz de muștar, a fost inițial utilizată ca armă chimică și abia recent a fost descoperit efectul antitumoral al acestui compus toxic.
4. Vaccinurile
Înainte de secolul al XIX-lea, milioane de oameni mureau în fiecare an în Europa din cauza epidemiei de variolă, iar supraviețuitorii rămâneau adeseori cu sechele majore. Variola nu a iertat pe nimeni: atît monarhii, cît și oamenii obișnuiți au devenit victimele ei, iar rata mortalității atingeadepășea pragul de 80%.
Ideea că oamenii s-ar putea infecta de bunăvoie pentru a deveni ulterior imuni la aceeași infecție a apărut cândva în secolul X. Medicii chinezi vaccinau persoanele sănătoase cu un lichid dintr-o sticlă utilizată de pacienții cu variolă.
Dar și aceste metode erau foarte periculoase: rata mortalității era ridicată. Prima persoană care a reușit să inventeze o metodă eficientă și relativ sigură de vaccinare a fost medicul de țară Edward Jenner.
El a observat că vacile de lapte care avuseseră variolă erau imune la variola umană și a concluzionat că vaccinurile ar putea salva multe vieți. Edward Jenner avea dreptate.
În pofida opoziției Bisericii și a lipsei de înțelegere a majorității medicilor, în primii ani după descoperirea acestei metode de prevenire au fost vaccinate peste 100.000 de persoane. Metoda Jenner a servit drept „sursă de inspirație” pentru crearea de vaccinuri contra rabiei, tetanosului și antraxului.
Conform datelor furnizate de OMS, vaccinarea împotriva poliomielitei, tetanosului, tusei convulsive și rujeolei salvează anual viața a trei milioane de copii din întreaga lume.
5. Vitaminele
Oamenii presupuneau că hrana săracă în nutrimente putea cauza anumite boli: scorbut, rahitism, beriberi. Totuși, mecanismele declanșării bolilor au rămas necunoscute.
În secolul al XVIII-lea, cei mai mulți oameni de știință au râs de doctorul scoțian James Lind când au văzut că acest ciudat a propus ca marinarii care sufereau de scorbut să fie tratați cu lămâi.
Dar timpul a dovedit că Lind avea dreptate: scorbutul apărea din cauza defiecienței acute de vitamina C. Zeci de cercetători din diferite țări au încercat să rezolve misterul substanțelor nutritive, dar Premiul Nobel a fost câștigat de englezul Frederick Hopkins si olandezul Christiaan Eijkman.
Ei au reușit în cele din urmă să explice omenirii ce erau vitaminele. Această descoperire prevenit și a vindecat multe boli de care atăzi nici măcar nu mai auzim.
