Cheng, care va prelua conducerea Partidului Kuomintang (KMT) pe 1 noiembrie, a evitat să vorbească în mod direct despre unificarea Taiwanului cu Beijingul. El a afirmat că „ambele maluri ale strâmtorii Taiwanului aparțin națiunii chineze”, o declarație care evidențiază complexitatea relațiilor dintre cele două părți. Tensiunile dintre China și Taiwan au crescut considerabil în ultimii ani, Beijingul considerând Taiwanul ca parte integrantă a teritoriului său, în timp ce guvernul de la Taipei respinge vehement aceste pretenții. Această situație tensionată reflectă nu doar problemele geopolitice, ci și identitatea națională a Taiwanului.
Alegerile interne ale KMT au fost însoțite de acuzații severe legate de ingerința Chinei. Susținătorii contracandidatului lui Cheng au afirmat că au fost victime ale unor campanii de dezinformare orchestrate, menite să influențeze rezultatul alegerilor în favoarea lui Cheng. Această situație a atras și atenția partidului de guvernământ, Partidul Progresist Democratic (DPP), care a acuzat KMT de a avea legături strânse cu Beijingul și de a permite influența chineză în politica taiwaneză. KMT, pe de altă parte, a negat vehement aceste acuzații, susținând că acțiunile sale sunt motivate de dorința de stabilitate și de relații pacifice cu China.
Tensiunile politice dintre cele două părți sunt agravate de percepția publicului taiwanez asupra Chinei. Mulți taiwanezi văd Beijingul ca pe o amenințare, având în vedere istoria de conflict și presiunea constantă exercitată asupra Taiwanului. Această situație a dus la o polarizare a opiniei publice în rândul alegătorilor, majoritatea având opinii puternice cu privire la relațiile Taiwanului cu China. De asemenea, percepția asupra KMT, un partid care a avut o istorie complicată în relațiile cu China, este influențată de aceste tensiuni. Oamenii de rând își exprimă îngrijorarea că KMT ar putea facilita o apropiere periculoasă cu Beijingul.
Pentru Cheng și KMT, era unei decizii complicate. Deși există o dorință de o abordare mai conciliantă față de Beijing, majoritatea alegătorilor par să susțină o linie mai fermă, considerând că Taiwanul trebuie să își apere suveranitatea. Această divergență de opinie între conducerea KMT și societatea taiwaneză poate crea dificultăți în strategia politică a partidului. Cheng va trebui să găsească un echilibru delicat între dorința de dialog cu China și nevoia de a menține încrederea populației taiwaneze.
În concluzie, viitorul politic al Taiwanului continuă să fie umbrit de tensiunile cu China, iar Cheng, în calitate de nou lider al KMT, se va confrunta cu provocări semnificative. Provocările nu sunt doar politice, ci și sociale, iar modul în care va gestiona relațiile cu Beijingul va avea un impact major asupra stabilității interne și asupra identității naționale a Taiwanului.
