Lazea subliniază că soluțiile originale, cum ar fi taxa de solidaritate, nu au fost testate în practică și ar putea genera nemulțumiri sociale. În analiza sa comparativă între România și Polonia, el scoate în evidență diferențele semnificative în ceea ce privește colectarea veniturilor și cheltuielile publice.
Polonia beneficiază de un sistem fiscal mult mai eficient, care se bazează pe un contract social mai solid între cetățeni și stat. Acest aspect le permite polonezilor să strângă mai multe taxe, având astfel resursele necesare pentru a finanța diverse servicii publice. În contrast, în România, Lazea observă că regimul fiscal este mai blând, cu impozite mai mici comparativ cu cele din Polonia.
Între cele două țări există nu doar diferențe în politica fiscală, ci și în percepția cetățenilor față de stat. În Polonia, oamenii au mai multă încredere în sistemul de impozitare, motiv pentru care sunt mai dispuși să contribuie. Această încredere se traduce printr-o cooperare mai bună între cetățeni și autorități. Rezultatul este un nivel superior de colectare a veniturilor și, implicit, o capacitate mai bună a statului de a răspunde nevoilor populației.
Pe de altă parte, Lazea evidențiază faptul că în România există o neîncredere persistentă în instituții, ceea ce face ca impozitarea să fie percepută adesea ca o povară. Cetățenii sunt mai reticenți atunci când vine vorba de a plăti taxe, având temeri legate de modul în care acestea sunt gestionate. Această situație duce astfel la o bază fiscală mai îngustă și, în consecință, la cheltuieli publice mai reduse.
Un alt aspect important menționat de Lazea este legat de soliditatea economiei poloneze, care reușește să mențină un nivel constant de dezvoltare. Polonia, printr-o politic fiscală proactivă, și-a construit un sistem care nu doar că strânge mai multe taxe, dar și investește aceste venituri într-un mod eficient în educație, sănătate și infrastructură. Aceste investiții contribuie la creșterea calității vieții cetățenilor și, în timp, întăresc legătura socială dintre ei și stat.
În concluzie, Lazea subliniază că, pentru a evita nemulțumirile sociale generate de soluții originale și neexperimentate, România ar trebui să folosească lecțiile învățate din alte țări, precum Polonia. Stabilirea unui contract social mai solid și creșterea încrederii cetățenilor în instituții sunt esențiale pentru îmbunătățirea colectării veniturilor. Numai astfel România își va putea întări sistemul fiscal și va putea oferi servicii publice de calitate, în beneficiul tuturor cetățenilor.
