Daniela a pus în coș două perechi de șosete, care erau la reducere.
-Ai de gând să-ți cumperi ție șosete pe banii pe care mi i-a dat tata?
Întrebarea fiului în vârstă de 16 ani aluat-o prin surprindere. Cu două zile înainte, tatăl băiatului l-a binecuvântat cu pensia de întreținere, în sumă de câteva mii de lei. Mama împreună cu fiul au mers la magazin pentru a-i cumpăra de îmbrăcat.
-Ce ai spus? – a întrebat femeia, căci nu-i venea să creadă celor auzite.
-De ce îți cumperi șosete pe banii mei?
Lumea Danielei s-a prăbușit. Abia reținându-și lacrimile, ea a pus șosetele la loc și a mers mai departe.
-Ce hanorac fain, îl iau și pe ăsta! – băiatul a luat de pe raft câteva lucruri și a mers să le probeze.
Daniela s-a uitat la preț. Ținând cont de câteva perechi de blugi, câteva maiouri, șosete, dacă hanoracul îi se va potrivi atunci la casă vor fi nevoiți să achite o sumă care depășește pensia de întreținere de la fostul ei.
-Îl iau! – băiatul mulțumit a aruncat hanoracul în coș. – Mergem la casă?
-Să mergem.
O fată frumoasă îi aranja cumpărăturile în sacoșa de marcă a magazinului. După care, a anunțat suma totală.
-Lasă ceva, banii TĂI nu sunt de ajuns!
-Nu am de gând să las nimic! Tu, ca și tata, ești obligată să mă întreții! Eu îmi cunosc drepturile! Hai, adaugă suma necesară!
-Bine, – Daniela a scos portofelul, a numărat câteva mii de lei, i-a aruncat banii fiului și i-a spus: -Iată banii tăi pentru luna aceasta: jumătate de la tatăl tău, jumătate de la mine. Cu ei te alimentezi, te îmbraci, plătești orele suplimentare de engleză și mesele de la școală. Cele bune! – Daniela și-a pus portofelul în geantă și a ieșit din magazin.
Fiul ei s-a întors acasă peste câteva ore, cu multe cumpărături:
-Mamă, uite, mi-am luat și niște adidași. Ce avem la cină?
-Dacă ai cheltuit toți banii, atunci noii tăi adidași. Sper că sunt din piele naturală…
-Mama, nu-mi arde de glume, mi-e foame.
-Nici eu nu glumesc. Poftă bună!
-Eu îl sun pe tata.
-Sună-l! – a zâmbit Daniela.
Băiatul a scos telefonul:
-Bună, tată. Mama nu vrea să mă hrănească. Pot să vin la tine? Nu vei fi acasă? Poate îmi mai trimiți niște bani? Clar, nu ai bani.
-Ei, cum ți-a mers? – îl întreabă Daniela.
Băiatul nu i-a răspuns, plecând în camera lui și trântind ușa.
Daniela a decis că fără internet, fiul ei va deveni mai cooperant.
-Mamă, ce-i cu tine?
-Ce-i cu TINE? Ești destul de adult ca să știi a număra banii. Internetul nu se ia de pe nori, pentru el tot trebuie să plătești. Iar tu, ca o personalitate adultă, care primește de la părinți bani pentru întreținere, trebuie să ai grijă să îl achiți la timp. Dacă vrei să mănânci, să știi că o faci pe datorie, din contul pensiei pe luna viitoare. Poți veni să iai cina!
Băiatul a rezistat trei zile. Daniela îi enumera toate cheltuielile, până la ultimul bănuț. Mâncarea, electricitatea, apa, mesele la școală, orele de engleză și multe altele.
Astfel, fiul și-a dat seama, că mama cheltuiește mult mai mulți bani pe el, decât îi oferă tatăl. Adolescentul a înțeles cât de nedrepte și jignitoare au fost cuvintele și cerințele lui. El a găsit în sine puteri pentru a-și cere scuze de la mamă.
