Sorcova reprezintă un obicei tradițional românesc, sărbătorit pe 1 ianuarie. Conform legendei, Sfântul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu să-i ofere o zi dedicată, iar Domnul i-a dat prima zi a Anului Nou. Fericit, ierarhul a luat un clopoțel, a legat la toartă o crenguță de busuioc și s-a înălțat la cer pentru a aduce urări de bine. Aceasta este originea obiceiului de a ura în prima zi a anului.
Parte a tradițiilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova este în mod special o bucurie pentru copii. Aceștia poartă o ramură înmugurită de copac sau o sorcovă realizată dintr-un băț înconjurat de flori de hârtie colorată. Numele de Sorcova provine din cuvântul bulgar surov (verde tânăr), referindu-se la ramura proaspăt înflorită, ruptă dintr-un copac.
Inițial, sorcova era realizată din una sau mai multe ramuri de pomi fructiferi, precum măr, păr, vișin, prun sau trandafir. Aceste crenguțe erau tăiate și puse în apă pentru a înmuguri și a înflori până în ziua de Sfântul Andrei sau Moș Nicolae. Cu timpul, sorcova a evoluat, transformându-se într-o nuia cu ramuri decorate cu fire colorate de lână, beteală și un fir de busuioc în vârf. Astăzi, în mai multe regiuni ale țării, la sorcovă se adaugă și un clopoțel.
De ce merg copiii cu sorcova în prima zi a anului
În ziua de Anul Nou, copiii umblă cu sorcova din casă în casă, mai ales la cei cunoscuți, urându-le sănătate, prosperitate și o viață lungă. În timpul uratului, aceștia ating ritmic cu sorcova ușa sau fereastra, dacă colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă colindă în interior.
După finalizarea colindatului, sorcova este păstrată pe tot parcursul anului ca un obiect sacru, agățată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau într-un loc curat al gospodăriei.
Textul Sorcovei variază ușor de la o regiune la alta. Iată o variantă:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!
