Analiza datelor logistice recente arată o tendință alarmantă pentru forțele armate ruse: stocurile de armament din perioada sovietică s-au epuizat semnificativ. În acest context, volumul transporturilor de materiale militare a fost restrâns considerabil, scăzând de la 242.000 de tone în 2022 la doar 119.000 de tone în 2025. Această diminuare a resurselor reflectă nu doar o problemă internă de producție și furnizare, ci și o schimbare de paradigmă în strategia militară a Rusiei.
Pe fondul acestor dificultăți, Rusia devine din ce în ce mai dependentă de partenerii săi externi, în special de China și Coreea de Nord. Aceste țări au început să joace un rol crucial în asigurarea muniției și echipamentului necesar pentru continuarea acțiunilor militare. Această dependență subliniază o realitate îngrijorătoare pentru Moscova, care, în trecut, se baza pe resurse interne abundente și o industrie de apărare capabilă să răspundă nevoilor sale.
Mai mult, colaborarea dintre Rusia și Iran în domeniul apărării indică o adaptare continuă a tacticilor și strategiei militare ruse. Persia este un alt actor care furnizează suport în acest domeniu, ceea ce evidențiază diminuarea capacității ruse de a-și asigura singură resursele necesare. În trecut, Rusia se mândrea cu autosuficiența sa în sectorul de apărare, însă acum realitatea impune un model de cooperare internațională care nu ar fi fost luat în considerare cu câțiva ani în urmă.
Această dependență de state externe pentru echipamente și muniție poate genera preocupări nu doar pentru securitatea internațională, dar și pentru stabilitatea internă a Rusiei. Dacă continuarea conflictelor armate și a tensiunilor geopolitice va persista, capacitatea lui Putin de a mobiliza resurse și de a menține un anumit nivel de sprijin intern poate fi pusă în pericol. Această dinamică între Rusia și statele care îi furnizează ajutoare armate poate schimba radical raportul de forțe în regiune și pe arena mondială.
În plus, limitarea resurselor militare ar putea avea repercusiuni asupra strategiei Rusiei în conflictele active, limitând opțiunile de intervenție și făcându-le pe acestea mai vulnerabile. Este clar că Rusia, în încercarea de a-și susține campaniile militare, devine din ce în ce mai dependentă de economiile emergente, cum ar fi cele din Asia. Această realitate subliniază nu doar o diminuare a influenței Rusiei pe scena internațională, ci și o complexificare a relațiilor geopolitice în raport cu parteneri tradiționali și emergenți.
Așadar, în lumina acestor evoluții, este esențial ca analizele viitoare să se concentreze nu doar pe starea actuală a logisticii și a stocurilor militare ruse, ci și pe implicațiile pe termen lung ale acestei dependențe externe. Ajustările necesare în cadrul politicii interne și externe a Rusiei ar putea determina un nou curs în evoluția sa strategică, cu efecte imprevizibile la nivel global.
