Cătălin Avramescu, profesor de științe politice și specialist în istoria nazismului, a exprimat o vehementă critică față de decizia primarului Nicușor Dan de a-l onora pe Ion Vasile Banu, un militar din Divizia 13, cunoscut pentru implicarea sa în Masacrul de la Odessa din 1941, alături de trupele germane. Avramescu a caracterizat acest gest drept „scandalos și iresponsabil”, evidențiind că Banu nu a luptat pentru libertate și democrație, ci a fost parte integrantă dintr-o campanie de exterminare orchestrat de Adolf Hitler.
Critica sa se axează pe implicațiile morale și istorice ale acestei decorații. Avramescu subliniază că onorarea lui Banu oferă un mesaj profund inacceptabil, comparabil cu tradiția de glorificare a regimului nazist, iar astfel de decizii pot duce la o minimizare a gravității crimelor de război. Acesta arată că, prin recunoașterea publică a unei astfel de figuri, se face o confuzie periculoasă între patriotism și faptele condamnabile ale celor implicați în acte de violență și genocid.
Mai mult, Avramescu face apel la o necesară delimitare între patriotismul sincer și crimele de război. La această discuție, el aduce în vedere și comemorările controversate care au loc în jurul lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, o organizație temută și brutală a anilor ’30 și ’40, simbolizând o parte a istoriei românești care a fost marcată de extreme ideologice. Astfel, Avramescu sugerează că glorificarea acestor personaje istorice este o formă de revizuire a trecutului care poate avea consecințe periculoase pentru societate.
Avramescu consideră că primarul Nicușor Dan ar trebui să își reevalueze absolut deciziile și, în special, consilierii care l-au sfătuit în această direcție. Implicarea și onorarea unei persoane cu un trecut atât de controversat ar putea să afecteze imaginea publică a primarului și să Paulă în discuție întregul aparat administrativ local. Astfel, el propune o examinare mai atentă a valorilor promovate prin astfel de gesturi, în contextul în care societatea românească se străduiește să navigheze între modernitate și o istorie complexă, marcată în mod semnificativ de violență și intoleranță.
În concluzie, întâlnirea dintre istorie și deciziile politice curente necesită o atenție sporită și o responsabilitate mai mare din partea celor aflați la putere. Avramescu atrage atenția asupra faptului că astfel de onorări, fără un context adecvat și o capacitate de judecată a trecutului, pot duce la repetarea greșelilor istorice. Este esențial ca liderii să acționeze cu discernământ și să discearnă între cele ce merită celebrat și cele ce trebuie condamnat. Aceasta este o parte crucială a procesului de reconciliere cu istoria și de construirea unui viitor bazat pe valori reale, precum libertatea și demnitatea umană.
