Guvernul polonez a reacționat cu fermitate la decizia recentă a Ungariei de a oferi azil politic fostului ministru al justiției din Polonia, Zbigniew Ziobro, care se confruntă cu acuzații grave de delapidare. Radoslaw Sikorski, ministrul polonez de externe, a descris această acțiune drept „inacceptabilă” și „ostilă”, subliniind faptul că Ungaria a ales să ignore un mandat european de arestare emis pe numele lui Ziobro.
Acest incident a stârnit o intensă controverse în spațiul politic european, deoarece un astfel de gest este perceput nu doar ca o susținere a unui politician acuzat de corupție, dar și ca o provocare la adresa sistemelor de justiție din statele membre ale Uniunii Europene. Sikorski a acuzat guvernul ungar de a-și exprima solidaritatea cu politicieni naționaliști, a căror corectitudine a fost pusă la îndoială. Această alegere a Ungariei subminează, în opinia sa, credibilitatea sistemului judiciar din Polonia și ridică semne de întrebare asupra cooperării între statele membre EU în ceea ce privește justiția și legalitatea.
Zbigniew Ziobro este implicat într-un scandal major, având în față nu mai puțin de 26 de acuzații diferite, ceea ce l-a determinat să caute refugiu în Ungaria, un aliat istoric al Poloniei. Avocatul său a declarat că acțiunile autorităților poloneze sunt motivate politic, ceea ce complică și mai mult imaginea politică a acestuia. Această situație a fost amplificată de faptul că atât Polonia, cât și Ungaria au fost criticate pentru tendințele lor autoritare și pentru atacurile asupra statului de drept, iar cazul lui Ziobro o ilustrează perfect.
Relațiile dintre cele două țări, care au fost tradițional caracterizate prin prietenie și sprijin reciproc, s-au deteriorat semnificativ în urma invaziei ruse în Ucraina. În timp ce Polonia s-a angajat să sprijine militar Ucraina în fața agresiunii rusești, Ungaria a adoptat o poziție rezervată, refuzând să se alinieze în mod activ la măsurile de suport militar. Această divergență de viziuni a dus la tensiuni între cele două guverne, iar reacțiile publice nu s-au lăsat așteptate.
În replică, ministrul ungar de externe a criticat poziția lui Sikorski, numindu-l „războinic fanatic”. Această etichetare sugerează o intensificare a retoricii dintre cele două țări și o polarizare a opiniilor în rândul liderilor politici. În contextul mai larg al politicii europene, acest scandal subliniază provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană, în special în domeniul justiției și al cooperării internaționale.
Astfel, decizia Ungariei de a-i acorda azil lui Zbigniew Ziobro nu este doar o simplă chestiune diplomatică, ci un subiect care ridică întrebări fundamentale despre statele membre ale Uniunii și angajamentele acestora față de valorile europene comune, cum ar fi respectarea legii și combaterea corupției. Această situație va necesita cu siguranță o atenție sporită în viitorul apropiat, pe măsură ce relațiile între națiunile europene continuă să evolueze.
