Rogobete a exprimat clar poziția sa, afirmând că nu susține ideea ca medicii să fie nevoiți să aleagă între spitale publice și private. Din perspectiva sa, această alegere ar putea prejudicia calitatea serviciilor medicale și ar crea un dezechilibru în sistemul de sănătate. De aceea, el își propune să introducă o serie de măsuri administrative menite să diminueze fenomenul plecărilor premature ale medicilor din spitalele de stat.
Unul dintre principalele sale proiecte este elaborarea unei ordonanțe care va permite desfacerea contractelor de muncă ale personalului medical care nu respectă programul de lucru stabilit. Acest pas este văzut ca o modalitate de a asigura un comportament responsabil din partea medicilor și de a îmbunătăți astfel eficiența în spitalele publice. Rogobete a recunoscut că, deși nu poate controla acțiunile medicilor în afara programului de muncă, el este determinat să garanteze respectarea normelor de lucru în timpul orelor de serviciu.
Prin implementarea acestor măsuri, Rogobete speră să creeze un mediu de lucru mai stabil și mai atractiv pentru profesioniștii din domeniul sănătății. El consideră că, dacă medicii se simt susținuți și respectați în cadrul sistemului public, vor fi mai puțin tentați să plece spre spitalele private, contribuind astfel la păstrarea calității serviciilor în sectorul public.
Această abordare este cu atât mai relevantă cu cât piața de lucru în domeniul medical este marcată de o competitivitate crescută, iar atragerea și păstrarea medicilor în spitalele publice este o provocare constantă. Rogobete subliniază că, în contextul actual, este esențial ca autoritățile să acționeze prompt și eficient pentru a evita crizele de personal care ar putea afecta grav îngrijirea pacienților.
Mai mult, Rogobete a menționat că, pe lângă măsurile administrative, este important să se investească în programe de formare continuă și dezvoltare profesională pentru medicii din spitalele publice. Aceste inițiative ar putea să ofere oportunități de avansare în carieră și să încurajeze medicii să rămână în sistemul public, unde pot avea un impact semnificativ asupra comunității.
În concluzie, Rogobete se angajează să abordeze problema plecărilor medicilor din spitalele publice prin implementarea unor măsuri concrete, menite să asigure un sistem de sănătate mai robust și bine structurat. Prin aceste acțiuni, el își propune să îmbunătățească condițiile de lucru pentru medici și să asigure continuitatea și calitatea îngrijirii medicale pentru pacienți. Într-o lume în care opțiunile private devin tot mai atractive, acest demers ar putea reprezenta soluția necesară pentru revitalizarea încrederii în spitalele publice și în sistemul de sănătate în ansamblu.
