La șase ani după tragicul accident rutier care a curmat viața lui Dani Vicol, Mario Iorgulescu a acordat, pentru prima dată, un interviu emoționant în cadrul emisiunii Dan Capatos Show, de la CANCAN.RO. A vorbit despre experiențele devastatoare post-accident, precum și despre coșmarul suportat în perioada internării sale. Cu voce tremurândă, Mario a împărtășit unul dintre cele mai dificile momente din viața sa, când, în urma unei depresii profunde, a încercat să-și pună capăt zilelor, fiind salvatoarea intervenția medicilor la timp.
Mario Iorgulescu: „Trei luni am plâns în fiecare zi.”
Mario Iorgulescu: „Am încercat să mă sinucid. Am și un videoclip în care am încercat să-mi iau viața; le-am lăsat un mesaj de adio părinților. Am luat un pumn de medicamente psihoactive, dar nu a funcționat. Am ajuns la spital, iar salvarea m-a transportat. Mi-au pus un tub pe gât, și nu știu ce alte proceduri. Eram distrus. Am căzut, m-am lovit de toaleta și am căzut prin casă înainte să vină salvarea. A fost îngrozitor. Puteam să mor dacă mă loveam mai rău.
Mario Iorgulescu: Nu, aveam doar medic.
Dan Capatos: Mi-ai spus că unul dintre ei s-a repezit să te stranguleze.
Mario Iorgulescu: Era în somn. Paza era inexistentă. Medicii te îngrijesc prin sedare majoritatea timpului, oferindu-ți pastile pentru a menține calmul și a preveni incidentele. Însă se întâmplă totuși și alte cazuri. Aceasta a fost experiența mea, dar am văzut multe situații îngrozitoare în clinică. Era o fata în scaun cu rotile care a terminat psihologia, o persoană foarte inteligentă, dar avea nevoie de ajutor medical constant. Cea mai bună prietenă a ei, de asemenea, a încercat s-o stranguleze în somn, iar eu am intervenit pentru a le despărți.
Dan Capatos: Dar aceste cazuri nu se îmbunătățesc? Tratamentul nu ajută? Cum te simți față de primele zile din clinică, acum șase ani?
Mario Iorgulescu: Acum, doar în acest an, din toți cei șase ani de când s-a întâmplat tragedia, am avut mici, foarte mici ameliorări. Mama mi-a cumpărat niște căști cu ultrasunete pe care le folosesc de trei ori pe săptămână. Iau antidepresive, deși nu mai folosesc antipsihotice foarte puternice. Tratamentul s-a schimbat; nu mai iau acele medicamente care îmi provocau fluctuații extreme între stare de bine și depresie. Oamenii cred că nu am fost afectat de incident sau că nu am sentimente. Am avut o perioadă de trei luni în care am plâns zilnic, ore întregi. Am plâns atât de mult pentru răul pe care mi l-am provocat mie și, desigur, pentru familia îndoliată.
