În 2024, România se confruntă cu o problematică alarmantă în ceea ce privește deprivarea materială și socială severă a tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani. Cu o rată de 14,7%, țara noastră se situează pe locul al doilea în Uniunea Europeană, depășită doar de Bulgaria, care înregistrează o rată de 17,2%. Această statistă subliniază realitatea îngrijorătoare cu care se confruntă tinerii români, în contextul unei medii europene de 5,8%.
Pe lângă România, Grecia se află și ea într-o situație similară, având o rată de 14,4%. Aceste cifre sugerează o tendință îngrijorătoare în rândul tinerilor din aceste țări, unde nu doar veniturile sunt scăzute, ci și accesul la oportunități educaționale, de muncă și la servicii esențiale. Deprivarea materială și socială severă reprezintă o provocare majoră, având implicații asupra dezvoltării personale și profesionale a tinerilor.
Pe de altă parte, un alt aspect relevant este riscul de sărăcie sau de excluziune socială, care afectează un procent suficient de mare din tineretul european. Conform statisticilor, 24,1% dintre tinerii din Uniunea Europeană se confruntă cu acest risc, Bulgaria având cea mai mare rată, de 32,4%. În contrast, Slovenia se bucură de cele mai mici procente de sărăcie în rândul tinerilor, ajungând la 9,9%. Aceste cifre reflectă diferențele semnificative în nivelul de trai și în oportunitățile disponibile tinerilor din diferite state membre ale Uniunii Europene.
Deprivarea materială și socială severă poate avea un impact devastator asupra sănătății mentale și fizice a tinerilor. Tinerii care se confruntă cu astfel de dificultăți pot avea probleme în a accesa educația de calitate, care este esențială pentru o carieră de succes. De asemenea, acest tip de excluziune socială influențează capacitatea lor de a se integra în societate, sporind sentimentul de izolare și neputință.
Pentru a aborda aceste probleme, este esențial ca autoritățile din România și alte țări europene să implementeze politici eficiente și măsuri concrete pentru a sprijini tinerii din medii defavorizate. Proiectele de incluziune socială, accesul la educație și formare profesională, dar și programele de sprijin psihologic ar putea reprezenta soluții viabile pentru a diminua aceste rate alarmante de deprivare.
Mai este nevoie și de sprijin din partea societății civile și a sectorului privat pentru a crea oportunități de angajare și dezvoltare personală. Tinerii reprezintă viitorul unei societăți, iar investiția în bunăstarea lor nu este doar o responsabilitate morală, ci și una economică.
În concluzie, situația tinerilor din România, în contextul deprivării materiale și sociale severe, necesită o reacție urgentă din partea tuturor actorilor implicați. Doar prin colaborare și acțiuni concrete se pot crea condiții mai bune pentru tineretul român și, implicit, pentru viitorul țării.
