Dacă flancul estic al NATO ar fi atacat de Rusia, am putea teoretic rezista o perioadă de 45 de zile înainte de a primi întăriri. Aceasta este durata estimată pentru transportul trupelor și echipamentelor din vestul Europei în est, conform unei analize publicate de Financial Times. Infrastructura veche, căile de transport, și birocrația lentă afectează capacitatea NATO de a reacționa rapid la amenințări în apropierea graniței cu Rusia, conform sursei respective. De exemplu, livrarea tancurilor franceze Leclerc în România a durat săptămâni în 2022, în loc de zile.
Financial Times menționează două incidente pentru a ilustra dificultățile întâmpinate în mutarea trupelor de la vest la est în Europa. După invazia Ucrainei, la sfârșitul anului 2022, Franța nu a putut să livreze tancurile Leclerc în România pe cea mai scurtă rută prin Germania din cauza greutății acestora, fiind nevoită să le transporte pe mare, prin Marea Mediterană. Într-un exercițiu militar desfășurat între 2014 și 2017, generalul american Ben Hodges a observat cum zeci de vehicule blindate Bradley au suferit daune la o gară din Polonia, din cauza înălțimii lor, care nu le permitea să treacă.
Mutarea trupelor din vestul Europei către est ar dura 45 de zile în prezent.
Însă cursa înarmării nu se rezumă doar la achiziția de echipamente sau antrenarea trupelor. Transportul rapid al soldaților, echipamentelor și muniției din vestul Europei, unde se concentrează majoritatea forțelor NATO, către flancul estic al alianței este esențial, subliniază sursa citată. Conform estimărilor oficialilor UE, mutarea unei armate din porturile strategice din vestul Europei către granița cu Rusia sau Ucraina ar necesita în medie 45 de zile, iar o nouă propunere pentru “mobilitatea militară” se îndreaptă către reducerea acestui termen la cinci sau chiar trei zile.
Generalul german Alexander Sollfrank, responsabil de pregătirea țării sale pentru un astfel de scenariu, a declarat că „fiecare element trebuie să funcționeze ca un ceas elvețian”. Scopul este să se transmită un mesaj clar Moscovei: „Știm ce faceți și suntem pregătiți. Uitați-vă: suntem aici.”
Un prim obstacol înainte ca trupele NATO să înceapă mișcarea este recunoașterea politică a unei crize iminente. Înainte de invazia Ucrainei, anumiți lideri occidentali au fost sceptici cu privire la intențiile lui Vladimir Putin. „Cât de repede ne dăm seama ce plănuiesc? Apoi, viteza deciziei devine crucială: trebuie să ne mobilizăm și să scoatem muniția din depozite. Ceasul ticăie și trebuie să acționezi înainte ca rușii să atace,” a explicat Ben Hodges.
De asemenea, liderii europeni trebuie să ajungă la un consens cu președintele SUA privind natura amenințării și răspunsul NATO. Atitudinea inconstantă a lui Donald Trump față de Rusia a ridicat întrebări în Europa, dar Washingtonul a promis că rămâne dedicat respectării alianței și a clauzei de apărare colectivă.
Mobilizarea trupelor și armamentului spre est ar urma să înceapă odată cu aprobarea NATO. Detaliile exacte pentru diverse scenarii și rutele de deplasare sunt confidențiale, însă estimările sugerează că ar putea fi necesară mobilizarea a aproximativ 200.000 de soldați, 1.500 de tancuri și peste 2.500 de vehicule blindate din SUA, Canada și Marea Britanie. „Mobilitatea militară este esențială pentru o apărare eficientă. O infrastructură adecvată ne ajută să ne asigurăm că putem trimite forțele necesare la locul corect, în momentul oportun”, a declarat un oficial NATO.
Generalul Ben Hodges a confirmat că hărțile SUA cu rutele-cheie din Europa s-au îmbunătățit considerabil după incidentul cu turelele smulse. Totuși, Alberto Mazzola, director în infrastructura feroviară europeană, a afirmat că Europa abia acum începe să identifice problemele existente. „Trebuie să verificăm care dintre tunelurile europene sunt potrivite pentru astfel de transporturi,” a menționat el.
Gabaritul standard al Uniunii Europene, adică dimensiunile maxime pentru trenurile de marfă, este insuficient pentru transportul militar, iar înclinarea șinelor poate constitui o problemă. „Una dintre încărcăturile grele poate pur și simplu să cadă,” a explicat un oficial UE.
Pentru a aborda problemele legate de ecartamentele diferite în țările baltice, Estonia, Letonia și Lituania au demarat un proiect de 24 miliarde de euro destinat integrării în rețeaua feroviară europeană. Proiectul “Rail Baltica” este conceput pentru mișcările militare, fiind capabil să transporte încărcături mari. „Uniformizarea ecartamentului este critică din perspectiva eficienței și securității”, a explicat Marko Kivila, directorul general al proiectului.
O altă problemă importantă este urcarea și coborârea soldaților (din trenuri sau vehicule), care a generat aglomerări și întârzieri, ceea ce îi face vulnerabili la un atac, a adăugat el. Transportul echipamentului militar din Spania și Portugalia se confruntă cu dificultăți similare, deoarece Peninsula Iberică utilizează, de asemenea, ecartamente diferite față de restul Europei. De asemenea, este necesară o modernizare extinsă a rețelei rutiere din Germania, care, datorită poziției sale geografice și a celor 37.000 de soldați americani, are o importanță centrală în planurile NATO. Anul trecut, o porțiune de 100 de metri din Podul Carola din Dresda s-a prăbușit, exemplificând deteriorarea infrastructurii rutiere din Germania.
Livrarea tancurilor franceze Leclerc în România a durat săptămâni în 2022, din cauza restricțiilor impuse de autoritățile vamale germane, care nu le-au permis să circule pe drumurile din cauza greutății excesive. Transportul s-a realizat pe mare, din portul Marsilia până la Alexandroupoli, în Grecia, și de acolo prin intermediul căii ferate către România.
În întreaga Uniune Europeană, statele membre au identificat aproximativ 2.800 de „puncte critice” în infrastructura de transport care necesită modernizări iminente, lista fiind ulterior redusă de oficialii de la Bruxelles la 500 de proiecte prioritare. Țările NATO, cu excepția Spaniei, au convenit în iunie să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB anual până în 2035, din care 1,5% poate fi alocat pentru infrastructură. În Germania, oficiali din domeniul apărării fac lobby pentru ca rutele vitale să fie incluse într-un plan de 500 de miliarde de euro pentru modernizarea drumurilor, podurilor și căilor ferate.
Un aspect neobișnuit al desfășurării trupelor spre est este că acestea ar traversa țări care nu sunt în război. Aceasta impune respectarea reglementărilor vamale și a legislației muncii cu privire la orele de conducere ale șoferilor de camioane. „Dacă s-ar declara un război real, aceste obstacole birocratice ar dispărea. Dar dacă s-ar declara, ar fi deja prea târziu. Acesta este punctul crucial… Nu suntem încă într-o stare de război”, a explicat analistul Jannik Hartmann.
Europenii lucrează la un așa-numit „Schengen militar” pentru a uniformiza reglementările fragmentate legate de mobilizarea trupelor. Germania, Polonia și Olanda au semnat anul trecut un acord pentru a simplifica transportul militar între aceste țări. Parlamentarul francez François Kalfon, implicat în problema transportului militar, a subliniat că „pentru același convoi de camioane” pot exista diverse cerințe în fiecare țară. Este puțin probabil ca documentația să fie digitalizată, deoarece NATO preferă versiuni pe hârtie din motive de securitate cibernetică.
Într-o încercare de a accelera modernizarea, guvernele se îndreaptă spre sectorul privat. Forțele armate germane au semnat recent un contract de 260 de milioane de euro cu o divizie de servicii a grupului de armament Rheinmetall pentru a oferi sprijin convoaielor care tranzitează țara. Aceasta include furnizări de la paturi și mese mobile, până la centre de întreținere pentru tancuri. Bundeswehr-ul (Forțele armate ale Germaniei) are, de asemenea, un acord cu divizia de marfă a companiei feroviare de stat Deutsche Bahn.
Cu toate acestea, generalul german Sollfrank a avertizat că există încă „un număr incredibil de tipuri de vehicule și o cantitate uriașă de muniții diferite”, ceea ce complică enorm această sarcină. „Nu poți planifica fiecare detaliu în prealabil. Nu funcționează așa. Dar poți anticipa scenarii… iar această planificare este în curs”, a afirmat el.
O divizie ușoară de aproximativ 15.000 de soldați și 7.500 de vehicule ar putea necesita până la 200 de trenuri, fiecare cu până la 42 de vagoane, adică un total de 8.400 de vagoane. Organismul european al industriei auto, ACEA, a cerut „licitații comune și specificații armonizate” pentru a stimula producția de vehicule grele necesare.
Acest efort imens la nivel european poate părea alarmant, dar generalul Sollfrank subliniază că este esențial. „Trebuie să ne imaginăm ceea ce pare de neimaginat. Este vorba despre descurajare. Descurajarea funcționează doar dacă suntem credibili. Și suntem credibili doar dacă avem planuri și suntem pregătiți.”
