Abigail White, cunoscută sub numele de online “Fake Barbie”, a fost condamnată la închisoare pe viață după ce și-a înjunghiat mortal partenerul, Bradley Lewis, imediat după ce acesta i-a comunicat intenția de a încheia relația. Tânăra, care avea la acea vreme puțin peste 20 de ani, și-a creat o imagine stridentă pe rețelele sociale, dar investigațiile au dezvăluit o relație marcată de conflicte, gelozie și acte de violență.
Cum a degenerat relația
În conformitate cu dosarul, cei doi aveau frecvente certuri înainte de incident, prietenii lor descriind o atmosferă „toxică”, în care reproșurile și amenințările erau la ordinea zilei. În ziua tragediei, Bradley i-a spus lui Abigail că dorește să se despartă. Seara, au ieșit la un pub cu prietenii, unde din nou au avut o dispută, escaladată de consumul de alcool – martorii au menționat pahare răsturnate, tensiuni și conflicte.
Ajunși acasă, disputa a escaladat rapid. Bradley a fost înjunghiat în piept, rana atingând inima. A fost transportat de urgență la spital, unde medicii au anunțat decesul. În primele ore, Abigail a schimbat versiunea: initial a negat orice intenție, afirmând că nu a avut de gând să-i facă rău, spunând că a fost un gest „de furie și tulburare”.
„Nu l-am înjunghiat pe Bradley.”
Aceasta a fost una dintre primele declarații făcute în fața autorităților, înainte de a admite că a folosit un cuțit în timpul conflictului. Totuși, a insistat că nu a avut intenția de a-l răni, ci doar de a-l „speria”. Juriul nu a acceptat această apărare.
Ce a urmat și decizia judecătorilor
După atac, Abigail a apelat la ajutor, dar le-a spus prietenelor și vecinelor că Bradley s-a rănit singur. Aceeași versiune a fost adusă și în fața poliției. În urma investigației, s-a stabilit că rana a fost provocată de Abigail, iar contextul violenței anterioare din relație a avut un impact semnificativ asupra evaluării faptelor.
Procesul de la Bristol a ajuns la un verdict clar: crima a fost rezultatul unei izbucniri intenționate într-un conflict de cuplu. Juriul a respins varianta de „pierdere de control fără intenție” și a condamnat-o pentru omor. Judecătorul a decis o pedeapsă pe viață, cu un minim de 18 ani de executat înainte de a putea solicita liberarea condiționată.
Dosarul a inclus și alte dovezi semnificative: mesaje și note vocale ce reflectau o agresivitate crescândă, episoade anterioare în care victima a spus prietenilor că se teme pentru siguranța sa, precum și consum de alcool (iar conform unor mărturii, alte substanțe) înainte de crimă. Aceste elemente au conturat pentru instanță o imagine a unei relații distructive, care a escaladat până la tragedie.
După condamnare, imaginea de „Fake Barbie” a devenit un simplu ecou al unei personalități caracterizate ca fiind dominatoare și impulsivă de către tribunal. Familia lui Bradley a vorbit în mod public despre durerea pierderii și despre dorința ca sentința să reflecte gravitatea faptei. Cazul a reaprins discuția despre semnalele ignorate în violența domestică – amenințările repetate, controlul, gelozia – și cum pot fi recunoscute mai devreme.
Specialiștii subliniază că semnele de avertizare – de la tendința de a izola partenerul până la amenințări explicite – nu trebuie să fie ignorate. Când astfel de indici apar, apropierea de prieteni, familie sau linii de suport poate face o mare diferență: a solicita ajutor la timp este un act de siguranță, nu de slăbiciune.
