Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca micuții să nu fie expuși la ecrane în primele 12 luni de viață.
Un studiu realizat de Centrul pentru Copii cu Autism indică faptul că, în cazul a 90% dintre copiii cu vârste între 2 și 3 ani diagnosticați cu o formă de autism, vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală a fost un factor declanșator.
„Dacă par 5 ore pe zi de vizionare să nu fie un motiv de îngrijorare, în cazul copiilor, mai ales pentru cei de 0-2 ani, consumul de TV este extrem de dăunător. Multe cazuri de copii lăsați mai mult de 5 ore pe zi în fața ecranelor au dus la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho-motrică, întârziere în limbaj, tulburări de comportament și, în cazuri grave, la ADHD sau autism”, a declarat Marius Zamfir, psiholog.
Totuși, psihologii afirmă că părinții nu ar trebui să interzică total accesul la televizor copiilor (după doi ani), dar este esențial să selecteze conținutul pe care îl vizionează.
„Copiii sunt atrași de animale și de viața acestora, așa că părinții pot profita de acest lucru și să urmărească împreună documentare sau desene animate. Este important să nu îi fie interzis complet a viziona TV, deoarece acest lucru le-ar putea afecta integrarea în societate. Copiii nu trebuie să fie jenați de colegi și trebuie să învețe să se relaționeze cu lumea înconjurătoare”, a adăugat Adriana Tudor, psiholog.
Ce trebuie să facă părinții pentru a feri copiii de statul în fața ecranelor
Cum pot părinții să se asigure că micuții nu sunt educați de televizor:
– Părinții ar trebui să reducă treptat timpul petrecut de copii în fața televizorului și să stabilească un program de vizionare. Trebuie să se asigure că temele sunt terminate înainte de a începe vizionarea, iar această regulă trebuie respectată de toți membrii familiei.
– Reclamele pot influența negativ copiii, așa că părinții nu ar trebui să-i lase nesupravegheați.
– Părinții ar trebui să caute alternative și să îi convingă pe copii să renunțe la televizor; o plimbare în parc este o opțiune excelentă.
– Copiii nu ar trebui să aibă televizor în cameră, deoarece pot fi expuși de două ori mai mult afecțiunilor oculare.
– Părinții nu trebuie să vizioneze ecranul împreună cu copiii sub doi ani, deoarece acest lucru le poate afecta dezvoltarea cerebrală.
– Este esențial ca părinții să ofere suficient timp de calitate copiilor; odată ce ajung acasă, nu ar trebui să atingă telecomanda. Interacțiunea părinte-copil este vitală și ajută la răspunderea întrebărilor care îi preocupă pe copii, fără a apela la micul ecran.
În 2008, Academia Americană de Pediatrie a recomandat ca accesul la tehnologiile și dispozitivele multimedia pentru copiii între 0-2 ani să fie complet restricționat, iar pentru cei între 3 și 6 ani, limitat la maximum o oră pe zi, iar pentru cei între 6 și 12 ani, la maximum două ore pe zi.
