Recent, în urma unui apel din partea președintelui american Donald Trump, Belarus a eliberat 52 de prizonieri politici, care au fost îndrumați spre Lituania alături de o delegație americană. Această decizie a generat discuții ample, având în vedere că printre persoanele liberate se numără și Ihar Losik, un jurnalist cunoscut care a fost condamnat pentru incitare la ură. Această mișcare este semnificativă, având în vedere că reprezintă cel mai mare grup de deținuți grațiați sub conducerea lui Aleksandr Lukașenko. Totuși, este important de menționat că eliberarea acestor 52 de persoane constituie doar 4% din totalul celor solicitati de Trump.
Gestul autorităților de la Minsk este interpretat ca o tentativă de a îmbunătăți relațiile cu Statele Unite, în contextul unor negocieri care vizează ridicarea sancțiunilor impuse asupra regimului belarus. De-a lungul timpului, Belarus a fost supus unor critici severe din partea comunității internaționale pentru încălcarea drepturilor omului și pentru reprimarea libertății de expresie. De aceea, liberarea acestor deținuți poate fi văzută ca o manevră diplomatică prin care Lukașenko speră să obțină unele concesii din partea Occidentului.
Cu toate acestea, lidera opoziției belaruse, Sviatlana Tsikhanouskaya, a criticat acest gest, subliniind că el nu reflectă o schimbare reală în politica autoritară a regimului. Aceasta a declarat că eliberarea unui număr atât de mic de prizonieri nu poate masca repressionarea sistematică a disidenței în Belarus. Într-un climat politic majoritar ostil, mulți dintre cei care au fost arestați continuă să rămână în detenție pentru activități care pun sub semnul întrebării autoritatea regimului.
Criticile aduse de Tsikhanouskaya sunt susținute de faptele de la fața locului, unde protestele împotriva regimului au fost întâmpinate cu violență și arestări masive. Mulți susținători ai opoziției au fost sever sancționați, iar libertatea de exprimare este cu greu tolerată. Astfel, eliberarea acestor 52 de prizonieri este percepută mai degrabă ca o tactică de PR decât ca un semn al unei schimbări fundamentale în atitudinea regimului față de drepturile omului și democrație.
De asemenea, este esențial de menționat contextul internațional în care se desfășoară aceste evenimente. Creșterea tensiunilor dintre Belarus și Occident, precum și apropierea de Rusia, complică și mai mult situația. Într-un moment în care comunitatea internațională își intensifică eforturile de a susține democrația în Belarus, gesturile superficiale ale regimului belarus s-ar putea să nu fie suficiente pentru a îmbunătăți în mod semnificativ percepția sa pe plan global.
În concluzie, eliberarea acestor prizonieri este un gest care merită recunoscut, dar este, în același timp, insuficient pentru a preveni criticile sau a schimba, cu adevărat, direcția autoritară a regimului lui Lukașenko. Conform experților, este necesară o abordare mai coerentă și mai profundă din partea comunității internaționale pentru a sprijini legitimitatea și democrația în Belarus.
