În numărul din săptămâna trecută, am publicat un articol incisiv semnat de profesorul newyorkez Stephen Holmes, care îl critică dur pe secretarul de stat american, Marco Rubio, în urma discursului său de la Conferința de Securitate de la München. Deși intensitatea aversiunii autorului față de administrația Trump este evidentă, este important să extragem cele două critici fundamentale pe care le aduce lui Rubio.
Prima critică se axează pe caracterul acestuia. Rubio, care în urmă cu nouă sau zece ani îl numea pe Trump „escroc”, a ajuns acum să îi fie un susținător fervent, având astfel un comportament subordonat și favorizând cultul personalității actualului președinte. Aceasta ridică întrebarea: ce se întâmplă cu integritatea unui politician care își schimbă radical opiniile pentru a-și asigura o poziție de putere? Profesorul Holmes compară această situație cu un aforism al lui Lucian Blaga: „Filozofia iederii: numai tîrîndu-te te poți ridica.” Rubio pare să fi acceptat că, pentru a supraviețui politic, trebuie să se alinieze cu „masculul alfa” al Partidului Republican, Trump, adoptând o atitudine obedientă față de acesta.
De-a lungul campaniei din 2015-2016, Rubio a fost umilit de Trump, care îl trata cu dispreț, numindu-l „little Marco”. De asemenea, Rubio a experimentat primul său eșec major în politica americană atunci când a pierdut la vot în alegerile primare, chiar în Florida, statul său de origine. Aceasta a fost o lecție dură pentru Rubio, care a realizat că, dacă nu poate înfrunta direct un adversar atât de puternic, atunci ar fi mai bine să îl sprijine, așteptându-și astfel rândul în politica americană.
Cea de-a doua critică adusă de Holmes lui Rubio se referă la declarațiile acestuia de la München, în care afirmă că legătura dintre Statele Unite și Europa este una „civilizațională și istorică”. Holmes contrazice acest lucru, argumentând că relația transatlantică se bazează pe o comuniune de valori, cum ar fi democrația și statul de drept, mai degrabă decât pe identități culturale comune. Totuși, eu cred că Holmes subestimează importanța acestei legături civilizaționale. fără o bază istorică și culturală comună, instituțiile care au susținut relația transatlantică nu ar fi putut funcționa la aceeași capacitate.
Criticii contemporani sunt uneori reticenți să discute despre civilizație și identitate din teama de a nu excluziona alte culturi sau de a provoca discriminări. Totuși, cred că este esențial să recunoaștem moștenirea noastră culturală. Este firesc să ne exprimăm sentimentele subiective legate de civilizațiile din care facem parte, fie că le iubim sau le urâm. Această moștenire joacă un rol crucial în definiția noastră ca europeni sau americani.
Marco Rubio, într-un mod poate controversat, a spus un adevăr despre identitatea noastră colectivă. Este important să ne asumăm cine suntem și să ne recunoaștem moștenirea, chiar dacă acest lucru poate stârni dezbateri sau critique. În acest sens, discuția ar trebui să continue: cum construim o viziune comună bazată pe valorile și identitățile noastre, în ciuda diferențelor? Aceasta este provocarea cu care ne confruntăm în prezent.
Voi continua să dezvolt aceste idei și să explorez abilitățile de lider ale lui Rubio în comparație cu viziunea mai largă promovată de Holmes. Aceasta nu este doar o dispută personală, ci o reflecție asupra modului în care ne definim ca societăți în fața provocărilor globale contemporane.
