IICCMER și Investigația asupra Deceselor Tragice de la Căminul-spital Moreni-Ţuicani
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a demarat un proces penal pentru a investiga circumstanțele tragice care au dus la moartea a 535 de copii și tineri, dintre care 497 erau minori, în perioada 1970-1997, la Căminul-spital Moreni-Ţuicani. Această inițiativă este deosebit de importantă nu doar din perspectiva justiției, ci și pentru recuperarea memoriei colective a societății românești.
Conform informațiilor furnizate de IICCMER, denunțul penal depus vizează infracțiuni de tratamente neomenoase. Regimul aplicat în cadrul acestui Cămin-spital a fost marcat de condiții inumane, care au dus la suferințe inimaginabile pentru cei tineri și vulnerabili. Cei internați în această unitate, destinată copiilor cu deficiențe nerecuperabile, au fost supuși unor tratamente degradante, întrebarea cheie fiind cum a fost posibil ca o asemenea atrocitate să se dezvăluie atât de târziu.
Statistica este îngrijorătoare: în perioada menționată, rata de mortalitate a depășit frecvent 70% din numărul total de internări, cu un vârf dramatic între anii 1985 și 1989. Aceste date reflectă nu doar neglijența crasă a instituțiilor statului, ci și lipsa de empatie în fața suferințelor celor mici. O parte semnificativă dintre copiii internați proveneau din leagănele din Arad și Satu Mare, iar majoritatea lor au decedat, în special în primele luni de internare, din cauza malnutriției severe și a absenței asistenței medicale adecvate.
Ancheta realizată de IICCMER a dus la identificarea persoanelor responsabile de aplicarea acestor practici inumane. Aceasta reprezintă un pas crucial în procesul de redresare morală a societății românești, deoarece aduce în prim-plan nu doar faptele, ci și responsabilitatea instituțională. Cei răspunzători trebuie să conștientizeze că astfel de acte nu pot fi acceptate în nicio formă și că justiția trebuie să își facă datoria.
După 1990, situația din Căminul-spital Moreni-Ţuicani a început să se îmbunătățească, în special datorită intervențiilor organizațiilor umanitare și sprijinului oferit de diverse personalități, inclusiv de Maica Tereza, care a reușit să salveze 63 de copii de la moarte. Aceasta intervenție a demonstrat că există întotdeauna speranță, chiar și în cele mai întunecate perioade, și că solidaritatea umană poate transforma vieți.
În concluzie, demersurile IICCMER sunt esențiale nu doar pentru a aduce în fața justiției persoanele vinovate, ci și pentru a facilita un proces de vindecare colectivă. Aceste investigații sunt un pas necesar în recunoașterea și asumarea responsabilității pentru ororile din trecut, asigurându-se astfel că asemenea tragedii nu se vor repeta în viitor. Este important ca societatea românească să nu uite aceste lecții dureroase, ci să le folosească pentru a construi un viitor mai bun, în care drepturile fiecărei ființe umane să fie respectate.
