Accesul copiilor și adolescenților la rețelele sociale: O problemă de interes public în România
Accesul copiilor și adolescenților la rețelele sociale a devenit o temă extrem de importantă în dezbaterea publică din România și în întreaga Europă. Platformele precum TikTok, Instagram, Facebook și YouTube sunt utilizate zilnic de milioane de minori, în ciuda limitelor de vârstă stabilite de companii. Această situație ridică o întrebare fundamentală pentru autorități: cum pot proteja copiii de riscurile mediului digital fără a le restrânge excesiv drepturile și libertățile?
Recent, declarațiile ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, au reaprins acest subiect în România. Ministrul a afirmat că accesul minorilor la rețelele sociale ar trebui reglementat și controlat, fie prin implicarea părinților, fie prin mecanisme stabilite de autorități. Reacțiile la aceste declarații au fost variate, provocând dezbateri în mediul politic și în societatea civilă. Aceasta se desfășoară într-un context european mai larg, în care protecția copiilor online este deja reglementată prin legislație comunitară.
Situația actuală în România
România nu dispune în prezent de o lege specifică care să interzică sau să limiteze explicit accesul minorilor la rețelele sociale. Reglementarea se realizează într-o manieră indirectă, bazându-se pe legislația generală și pe regulile impuse de platformele sociale. Cele mai relevante instrumente legislative includ:
- Codul Civil și legislația privind protecția copilului, care stabilesc obligațiile părinților sau tutorilor legali în supravegherea activităților minorilor.
- Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), care detaliază normele privind prelucrarea datelor minorilor.
- Politicile platformelor de socializare, care impun, în general, o vârstă minimă de 13 ani pentru crearea unui cont.
Cu toate acestea, aceste reglementări sunt adesea ușor de ocolit. Studii sugerează că un număr semnificativ de copii sub 13 ani accesează rețelele sociale, fie cu acordul părinților, fie fără cunoștința acestora.
Poziția ministrului Sănătății
Ministrul Rogobete subliniază importanța controlului accesului la rețelele sociale pentru prevenirea efectelor negative asupra sănătății mentale a tinerilor. Acesta a menționat că expunerea necontrolată la conținutul online poate conduce la probleme precum anxietatea, depresia, și tulburări legate de imaginea de sine. Deși nu propune interdicții totale, el pledează pentru un cadru de reglementare care să includă:
- Control parental efectiv.
- Instrumente tehnice pentru verificarea vârstei.
- Mecanisme de supraveghere și sancționare pentru nerespectarea regulilor de către platforme.
Declarațiile sale reflectă o tendință europeană mai largă, care subliniază responsabilitatea platformelor și a statului în protejarea minorilor.
Reglementarea la nivel european
La nivel european, protecția minorilor online este acoperită de mai multe instrumente legislative. Regulamentul GDPR prevede că procesarea datelor personale ale copiilor sub 16 ani necesită consimțământul părinților sau tutorilor legali. De asemenea, Digital Services Act (DSA) impune platformelor online să:
- Interzică publicitatea targetată pe baza profilării minorilor.
- Evalueze și reducă riscurile sistemice care afectează copiii.
- Furnizeze transparență asupra algoritmilor și conținutului recomandat.
Viziuni ale specialiștilor
În rândul psihologilor, pediatrilor și experților în educație digitală predomină consensul că problema nu este apartenența la rețelele sociale, ci lipsa de control și educație digitală. Recomandările includ limitarea timpului petrecut online și promovarea discuțiilor eficiente între părinți și copii despre riscurile internetului.
Exemple de reglementări din alte țări
Diversitatea abordărilor mondiale este remarcabilă. De exemplu, în Franța, minorii sub 15 ani pot utiliza rețelele sociale doar cu acordul părinților. În Germania, reglementările sunt stricte, iar sancțiunile pentru încălcări sunt severe. Australia a interzis rețelele sociale pentru cei sub 16 ani, impunând verificarea vârstei utilizatorilor.
Concluzii
Discuțiile asupra accesului minorilor la rețelele sociale sugerează o schimbare de paradigmă: responsabilitatea trebuie să fie împărțită între părinți, stat și platforme. În România, poziția ministrului Sănătății ar putea indica o direcție nouă în reglementarea acestui domeniu. Este esențial ca acest subiect să fie tratat cu seriozitate, având în vedere impactul profund asupra dezvoltării copiilor în era digitală.
Această analiză este susținută de un val de date curente, având la bază surse multiple și instrumente de monitorizare media.
