„În Iordan, când Te-ai botezat, Doamne, s-a arătat închinarea Treimii. Că Glasul Părintelui a mărturisit despre Tine, Fiule Iubit, numindu-Te; și Duhul, în chip de porumbel, a întărit Cuvântul, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și ai luminat lumea. Slavă Ţie.
Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai creat-o, ca să luminezi pe cei ce ședeau în întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie. Ție, Mântuitorul nostru, Te-ai arătat pentru păcătoși și vameși, din cauza milei Tale. Că unde altundeva ar fi strălucit Lumina Ta, dacă nu celor care stăteau în întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie.
Fundul adâncului l-a descoperit și pe uscat pe ai Săi i-a trecut, acoperindu-i de potrivnici, Domnul, Cel Tare în războaie, că S-a preaslăvit. Pe Adam, cel stricat, iarăși îl zidește în apele Iordanului și sfărâmă capetele diavolilor, celor ascunși, Împăratul veacurilor, Domnul, că S-a preaslăvit.
Cu Focul Cel fără de materie al Dumnezeirii, îmbrăcându-Se în trup material, se acoperă cu apa Iordanului, Cel Ce S-a Întrupat din Fecioară, Domnul, că S-a preaslăvit. Cel Ce spală păcatele oamenilor, S-a curățit și El în Iordan, asemănându-se cu cei din lume, rămânând Ceea Ce era și luminând pe cei din întuneric, Domnul, că S-a preaslăvit. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului.
