Conform datelor furnizate de Eurostat, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale generative. În 2025, doar 17,8% dintre românii cu vârste între 16 și 74 de ani utilizau aceste instrumente. Această proporție este semnificativ inferioară mediei europene și mult mai mică decât în țări precum Norvegia, Danemarca și Elveția, unde aproape jumătate din populație recurge frecvent la soluții de inteligență artificială.
Deși accesul la tehnologie s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani, integrarea utilizării AI în viața cotidiană rămâne o provocare majoră pentru români. Majoritatea utilizatorilor din România aleg să utilizeze tehnologia de inteligență artificială rar și, de multe ori, doar pentru sarcini simple, cum ar fi căutarea informațiilor sau gestionarea programului zilnic. În acest context, pare că există o reticență sau o lipsă de cunoștințe suficiente care să încurajeze o utilizare mai extinsă a acestor instrumente.
Un aspect remarcabil al utilizării AI în România este că cei care aleg să utilizeze aceste tehnologii o fac adesea pentru a obține răspunsuri la dileme personale. De exemplu, românii se îndreaptă către inteligența artificială în căutarea soluțiilor la probleme de relație sau pentru a lua decizii emoționale. Această tendință sugerează o dorință de a incorpora tehnologia în sfera personală, în ciuda unei utilizări mai reduse în alte domenii, cum ar fi afacerile sau educația.
Acest fenomen poate fi influențat de mai mulți factori, inclusiv educația și familiaritatea cu tehnologiile emergente. Deși tinerii români au crescut într-o era digitală și sunt mai predispuși să adopte noi tehnologii, nivelul general de educație digitală și înțelegerea algoritmilor de inteligență artificială rămân limitate. Astfel, chiar și în fața unor aplicații accesibile și intuitive, utilizarea pe scară largă a AI este încă un vis îndepărtat.
Este esențial ca România să investească în educația digitală și să dezvolte programe care să încurajeze tinerii să exploreze și să integreze inteligența artificială în diversele aspecte ale vieții lor. Crearea unor cursuri de formare și workshop-uri care să ofere cunoștințe esențiale despre AI ar putea contribui la o utilizare mai responsabilă și mai frecventă a acestor instrumente. De asemenea, colaborarea cu instituții de învățământ și sectorul privat pentru a oferi resurse și sprijin în domeniul tehnologiei ar putea transforma peisajul digital al țării.
În concluzie, deși există o utilizare limitată a inteligenței artificiale generative în România, perspectivele de dezvoltare sunt promițătoare. Cu o abordare educațională adecvată și resurse corecte, România are potențialul de a crește semnificativ această rată de adopție și de a îmbunătăți abordarea sa față de tehnologie în anii următori.
