Bruxelles, 12 noiembrie 2025 – Comisia Europeană a inițiat un nou cadru strategic numit „Busola Culturală pentru Europa”, care are scopul de a transforma cultura dintr-un sector izolat într-un instrument de integrare politică. Într-o perioadă de fragmentare și scepticism față de instituțiile europene, Bruxelles-ul vizează consolidarea unei identități europene comune, bazate pe valori culturale, creativitate și libertate artistică.
Evenimentul de lansare a fost condus de vicepreședinta executivă, Roxana Mînzatu, și comisarul pentru Tineret și Cultură, Glenn Micallef. Mînzatu a subliniat importanța culturii, afirmând că aceasta este esența Europei și trebuie susținută prin politici bine fundamentate. Micallef a accentuat dimensiunea socială a artei, evidențiind că aproximativ opt milioane de europeni își câștigă existența din domeniul artistic, având totodată de înfruntat incertitudini economice.
Busola Culturală propune douăzeci de inițiative pentru următoarea decadă, menite să construiască o „Europe culturală”. Printre acestea se numără o „Cartă a Artiștilor UE”, care își propune să asigure condiții de muncă echitabile, o strategie pentru integrarea inteligenței artificiale în cultură, și un raport anual care să monitorizeze starea libertății artistice. De asemenea, se propune dublarea bugetului dedicat culturii în cadrul financiar multianual 2028-2035.
Comisia consideră cultura ca o resursă strategică pentru unitatea europeană, subliniind deviza „Europa pentru Cultură, Cultură pentru Europa”. Astfel, arta și industriile creative sunt aliniate alături de piața unică și de tranziția ecologică în politica Uniunii. Conform celui mai recent sondaj Eurobarometru, 87% dintre cetățenii europeni cred că patrimoniul cultural contribuie la sentimentul de apartenență europeană, oferind o bază solidă pentru o nouă agendă identitară.
În contextul creșterii populismului și competiției globale pentru atenție, Bruxelles-ul folosește cultura ca un instrument de coeziune politică. Acest cadru nu se limitează la finanțare, ci propune o narațiune comună, definind Europa ca un spațiu al libertății artistice. Micallef a subliniat că pluralismul cultural este esențial în combaterea polarizării și a dezinformării.
Însă, există și critici care susțin că Busola Culturală ar putea transforma cultura într-un instrument politic, risipind diversitatea culturală a Europei. În condițiile în care Uniunea se axează pe „unitatea în diversitate”, definirea unei „identități culturale comune” rămâne un subiect complex.
Un element central al Busolei este „Carta Artiștilor UE”, care vizează stabilirea unor principii comune pentru condițiile de muncă și protecția socială a artiștilor. Aceasta răspunde unei realități urgente, dar fără reglementări obligatorii, poate să rămână un angajament moral.
Un alt aspect important este interacțiunea dintre artă și tehnologie. Comisia intenționează să elaboreze o strategie privind utilizarea inteligenței artificiale în cultură, pentru a susține inovația fără a compromite drepturile de autor. Tehnologia ar trebui să sprijine arta, nu să o înlocuiască, a subliniat Micallef, evidențiind că majoritatea cetățenilor nu pot distinge între creațiile umane și cele generate de algoritmi.
În acest cadru, Comisia își propune dublarea fondurilor pentru cultură în următoarea perioadă bugetară. Fiecare euro investit în cultură aduce beneficii economice prin locuri de muncă și turism. Totuși, în condițiile presiunilor bugetare actuale, această dublare pare provocatoare, mai ales în fața priorităților diferitelor state membre.
Pe plan politic, Busola include o Declarație Comună privind Cultura, semnată de Parlamentul European și Consiliu, ca o modalitate de a consolida cultura ca un pilon al integrării europene.
Comisia urmărește să creeze un cadru de identitate europeană, autentificând întrebarea ce înseamnă să fii european astăzi. Micallef a concluzionat: „Când cultura câștigă în Europa, Europa câștigă.” Rămâne de văzut cum această ambiție se va traduce în acțiuni concrete sau va rămâne o viziune politică. Busola Culturală nu este doar o politică pentru artiști, ci o încercare de a reconstrui sentimentul de apartenență europeană prin cultură.
