Articolul din New York Times abordează un fenomen tot mai relevant, denumit „Sindromul Italia”, care afectează în special femeile din Europa de Est, cu un accent deosebit pe românce. Aceste femei au migrarea în Italia în principal pentru a lucra ca îngrijitoare pentru vârstnici și persoane bolnave. De-a lungul anilor, ele se confruntă cu condiții de muncă extrem de dificile, adesea în izolare și departe de familiile lor. La sfârșitul acestor perioade lungi de muncă, multe dintre aceste femei se întorc acasă nu doar epuizate fizic, ci și cu probleme psihice severe.
Ceea ce este alarmant este că medicii din țări precum România, Ucraina și Moldova identifică o formă de depresie asociată cu munca de îngrijire, dar care nu este recunoscută oficial. Această condiție nu are un diagnostic formal, însă efectele sale sunt devastatoare pentru sănătatea mentală a acestor femei. Psihiatrii observă o creștere a cazurilor de tulburări psihice în rândul acestor lucrătoare, care se simt deseori copleșite de povara responsabilităților lor.
Dr. Andrîi Kiselîov, un psihiatru cunoscut, subliniază că pacienții afectați de acest sindrom nu răspund la tratamentele tradiționale, ceea ce indică o gravitate a situației ce necesită o abordare diferită. Aceasta sugerează că sindromul poate avea rădăcini mai profunde, legate de trauma cumulată și stresul cronic pe care aceste femei îl suportă pe parcursul anilor de muncă. Nediscriminarea acestui tip de depresie poate conduce la stigmatizare și ignoranță, atât în rândul societății, cât și în sistemele de sănătate.
După ce au petrecut zeci de ore îngrijind alții, aceste femei ajung în situația în care propria lor sănătate mentală este extrem de compromisă. Ei simt că nu au opțiuni, adesea întorcându-se acasă cu traume și o stare psihică precară. Discursul despre „Sindromul Italia” aduce în prim-plan necesitatea de a recunoaște suferința acestor muncitoare și de a crea mecanisme de suport adecvate.
Aceste femei sunt privite adesea ca salvatoare, dar ele au nevoie de ajutor în moduri care depășesc ceea ce este, în mod obișnuit, considerat tratament. În multe cazuri, ele sunt nevoite să se înfrunte cu dileme morale și emoționale profunde, inclusiv dorința de a-și susține financiar familia în timp ce se confruntă cu probleme severe de sănătate mentală.
Pentru a aborda problema Sindromului Italia, este esențial ca societatea să fie conștientă de impactul migrației asupra sănătății mentale. Înțelegerea și recunoașterea acestor experiențe sunt pași importanți în construirea unor resurse care să sprijine aceste femei în recuperarea lor. Eforturile admiționale din partea comunităților, a sistemelor de sănătate și a societății civile sunt necesare pentru a le ajuta să se vindece și să găsească echilibrul între muncă și bunăstare personală.
