România ar putea emula modelul german: muncă obligatorie pentru anumite persoane care primesc ajutoare sociale.
Mii de români primesc sprijin financiar de la stat fără a întreprinde nimic – modelul german ar putea reprezenta o soluție viabilă.
Problema ajutoarelor sociale nejustificate continuă să nască nemulțumiri în România. Conform datelor Ministerului Muncii din 2024, peste 259.000 de persoane au beneficiat de venitul minim de incluziune, iar în jur de 15.000 dintre acestea au refuzat să muncească sau să își caute un loc de muncă, deși sunt apte pentru muncă.
În timp ce în România discuțiile despre condiționarea ajutoarelor sociale rămân mai degrabă teoretice, Germania a implementat deja măsuri concrete. Orașul Essen, situat în landul Renania de Nord-Westfalia, propune ca persoanele care primesc ajutoare sociale și care sunt capabile de muncă să participe la activități utile comunității, cel puțin trei ore pe zi – activități ce variază de la curățenie stradală la întreținerea spațiilor publice. Inițiativa provine de la Peter Renzel, șeful departamentului de asistență socială, care afirmă că este “firește ca beneficiarii de ajutoare sociale să contribuie la societate atunci când pot face acest lucru”.
Măsura vizează doar persoanele sub 65 de ani, cu evaluări medicale anuale pentru a determina aptitudinea lor de muncă. De asemenea, se va lua în considerare și includerea solicitanților de azil, îmbinând munca cu cursuri de limbă pentru o integrare mai bună. Essen nu este singurul oraș german care a adoptat această abordare; la Schwerin, începând cu sfârșitul anului 2024, beneficiarii de ajutoare sociale și solicitanții de azil vor lucra în cadrul programului numit “joburi de 1 euro”, unde primesc o sumă simbolică pentru orele lucrate, menită să încurajeze disciplina muncii și integrarea socială.
Criticii avertizează că aceste măsuri ar putea genera costuri suplimentare pentru stat și că sunt doar utile în cazul celor care refuză să lucreze efectiv, nu pentru persoanele cu adevărate dificultăți de încadrare în muncă.
România dispune deja de un cadru legislativ similar: persoanele apte de muncă care primesc venit minim garantat pot fi obligate să efectueze până la 72 de ore lunar de muncă în folosul comunității, iar refuzul acestora conduce la suspendarea ajutoarelor sociale. În plus, familiile cu cel puțin un membru angajat beneficiază de o creștere de 15% a ajutoarelor sociale, dar stimulentele actuale nu par să fie suficiente pentru a diminua pasivitatea.
Fenomenul asistenței sociale nemeritate continuă să provoace indignare: românii se întreabă de ce trebuie să muncească și să plătească taxe, în timp ce alții supraviețuiesc ani de zile doar din fonduri publice. Poate că soluțiile adoptate de Germania, bazate pe drepturi și obligații reciproce, ar putea constitui un model pentru România, asigurând un echilibru între sprijinul social și responsabilitatea civică.
