Ion Iliescu era sub investigare penală în momentul izbucnirii Revoluției din decembrie 1989, a spus generalul Dan Voinea pentru Știrile Pro TV. Totuși, ”unii îl doreau președinte”, iar restul este cunoscut acum de toată lumea.
Ion Iliescu a decedat la 95 de ani, dar informații surprinzătoare despre începuturile regimului pe care l-a instaurat în România din decembrie 1989 continuă să iasă la iveală chiar și după moartea sa.
Generalul în rezervă Dan Voinea, fost procuror militar care a gestionat inițial cazul Revoluției, a dezvăluit pentru Știrile Pro TV că Ion Iliescu era cercetat penal încă din perioada comunistă, dar acest lucru nu a împiedicat susținătorii săi să-l numească lider de stat.
”În decembrie ’89, când a fost adus acolo, la CC, un procuror a spus: ‘domnule, dar acest domn (Ion Iliescu – n.red.) are dosar penal’, menționând că este anchetat pentru că nu a respectat un proiect pentru un dig în Ialomița, și era sub investigație atunci”, a declarat miercuri Dan Voinea în exclusivitate pentru Știrile Pro TV.
”Era pentru prima dată când vedeai un om supus cercetării penale adus acolo, și unii îl voiau președinte, în sfârșit…”, a adăugat Voinea.
Fostul procuror militar a povestit și despre comportamentul lui Ion Iliescu în timpul audierilor din dosarul Revoluției. ”A fost mereu arogant”, își amintește Voinea. ”M-a sfătuit de fiecare dată să-i citesc cărțile”, a continuat fostul anchetator principal al Revoluției.
”A refuzat să colaboreze cu justiția”
Ovidiu Oanță: Domnule general, sunteți unul dintre puținii procurori care l-au anchetat în ultimii 35 de ani pe Ion Iliescu. Ați reușit vreodată să obțineți vreo declarație din partea lui în cele două dosare? Dosarul Mineriadei, Dosarul Revoluției.
Generalul Dan Voinea: Nu, nu am reușit. A refuzat orice dialog, nu cu mine, ci cu justiția în general, dar procedura i-a permis asta, întrucât există o stipulație în codul de procedură care spune că nu poate fi obligat să declare nimic, având în vedere că trebuie să fie informat despre posibilitatea auto-incriminării. Desigur, el a fost principalul martor la ceea ce s-a întâmplat atât în decembrie, cât și în Mineriadă. Aveam nevoie de lămuriri importante. De exemplu, de ce a ieșit în decembrie ’89 la televizor să declare că există teroriști care trag din toate unghiurile. Cine i-a dat aceste informații, cine l-a adus la CC și așa mai departe.
Aceste întrebări ar fi putut liniști spiritele, amintindu-ne de tragediile ulterioare, câți oameni au murit după 22. Victimele și părinții celor decedați încă nu au găsit liniștea, iar asta se datorează, bineînțeles, justiției, nu în mod neapărat lui Iliescu.
”Era arogant, m-a sfătuit să citesc cărțile pe care le-a scris”
Ovidiu Oanță: Cum era Ion Iliescu în interacțiunile cu dumneavoastră? Nu simțea nevoia de a oferi vreo explicație și a ales calea tăcerii?
Dan Voinea: Când l-am chemat pentru dosarul Mineriadei, a venit cu trei avocați. Eram obligați să-i prezentăm materialul, inclusiv rezultatul cercetărilor, având în vedere că în dosar era un jurnal al acțiunilor de luptă, ținut de generalul Șchiopu, în care erau consemnate evenimentele pe ore.
La o oră specifică, domnul președinte Iliescu solicita ”100 de soldați să acționeze” într-o anumită zonă. La altă oră solicita ”12 taburi să meargă în zona Ministerului de Interne”. La o altă oră menționa că ”domnul președinte cere să acționăm cu gaze lacrimogene”, iar generalul îl sfătuia: ”i-am recomandat domnului președinte să nu folosească armata, că nu e cazul, dar domnul președinte insistă”. Acesta este adevărul, nu avem nevoie de 1.000 de martori, pentru că acel material era o probă, iar dosarul putea fi înaintat instanței; trebuie să fie clarificate aceste aspecte.
Ovidiu Oanță: Ce atitudine avea el în timpul întâlnirilor, cum decurgeau discuțiile?
Dan Voinea: Era arogant, m-a sfătuit să-i citesc cărțile. De fiecare dată îmi recomanda să-i citesc scrierile. Bineînțeles că nu le-am citit, deoarece eram concentrat pe dosarul meu, nu mă interesa literatura sa. Aveam nevoie de declarația sa oficială în fața justiției, nu de cărți.
”Era prima dată când vedeai un om cercetat penal că îl aduc și-l voiau președinte unii acolo”
Ovidiu Oanță: Cum era, în principiu, atitudinea lui față de anchetă și față de dumneavoastră?
Dan Voinea: A fost întotdeauna arogant, și îmi amintesc că în decembrie ’89, când a fost adus la CC, un procuror a spus: ‘domnule, dar ăsta are dosar penal’, care era în așteptare, având o anchetă la Parchetul General. Era pentru prima dată când un om sub investigație era adus și unii voiau să-l facă președinte, în sfârșit…
Ovidiu Oanță: Ce s-a întâmplat cu acel dosar? A fost clasat?
Dan Voinea: Nu știu, nu am informații, erau numai comentarii despre acel subiect în Parchetul General.
Ovidiu Oanță: Când l-ați întâlnit prima dată pe Ion Iliescu, înainte de anchetă, în timpul evenimentelor din ’89?
Dan Voinea: Nu, doar la anchetă, când l-am chemat. Până atunci nu am discutat personal cu el.
Ovidiu Oanță: Nici în timpul procesului soților Ceaușescu?
Dan Voinea: Nu, nici atunci.
Ovidiu Oanță: De ce credeți că a refuzat constant să ofere explicații oficiale în rolurile sale juridice?
Dan Voinea: Este simplu. Dacă era nevinovat și lucrurile erau clare, s-ar fi prezentat în fața justiției fără probleme. Refuzul de a dialoga cu cel care te investighează arată clar că ai ceva de ascuns.
Ion Iliescu ”a avut trei mandate în care a numit și procurorul general, și ministrul Justiției, și alți demnitari”
Ovidiu Oanță: A beneficiat de susținerea sistemului judiciar timp de 35 de ani, astfel încât, după atâta timp, aceste două anchete să nu fie soluționate?
Dan Voinea: Gândiți-vă că procurorul general și ministrul Justiției erau numiți de președinte. (Ion Iliescu – n.red.) a avut trei mandate în care a numit procurorii generali, miniștri ai Justiției și alți demnitari. Singura perioadă în care s-au efectuat cercetări a fost în timpul mandatului domnului Constantinescu, și știți ce s-a întâmplat, a plecat înainte de expirarea mandatului, afirmând că a fost învins de Securitate.
Ovidiu Oanță: Există vreo șansă să se facă lumină în cele două dosare, în legătură cu alți suspecți sau inculpați?
Dan Voinea: Da, este posibil, deoarece aici vorbim despre crime împotriva umanității. Toate victimele Revoluției și ale Mineriadei sunt persoane căzute sub puterea adversarului politic. Acestea nu sunt infracțiuni de drept comun, iar astfel de infracțiuni sunt imprescriptibile.
Ovidiu Oanță: Credeți că presiunea se va intensifica, după moartea lui Ion Iliescu, asupra celorlalți inculpați, Voican Voiculescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu?
Dan Voinea: Da, cu siguranță că se va întâmpla asta.
Ovidiu Oanță: Vor plăti ei pentru neajunsurile cauzate și pe seama lui Iliescu?
Dan Voinea: Ei rămân să răspundă, așa cum sunt formulate dosarele în prezent.
