Alexandru Rogobete solicită demisia lui Horațiu Moldovan de la conducerea CNAS și critcă noul program guvernamental
Alexandru Rogobete, fost ministru al Sănătății, a lansat o critică dură la adresa lui Horațiu Moldovan, cerându-i să părăsească urgent conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Acesta a făcut această afirmație printr-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, în care ulterior și-a exprimat nemulțumirea față de modificările aduse de noul program de guvernare referitoare la finanțarea și evaluarea spitalelor din România.
Disputa dintre cei doi se concentrează pe o temă de o importanță majoră: legătura dintre finanțarea spitalelor, gradul de ocupare a paturilor și volumul serviciilor medicale furnizate. Reformele propuse pentru anul 2026 preconizează ajustări semnificative, dintre care cele mai notabile sunt adaptarea numărului de paturi la nevoile populației, extinderea serviciilor ambulatorii și a spitalizării de zi, dar și schimbări în mecanismul de finanțare. Ministerul Sănătății justifică aceste măsuri prin dorința de a eficientiza utilizarea resurselor și de a nu restrânge accesul pacienților la servicii medicale.
Rogobete, în schimb, își exprimă îngrijorările cu privire la aceste propuneri, afirmând că spitalele mici ar putea fi afectate negativ dacă evaluarea performanței lor se bazează în principal pe numărul de paturi ocupate și pe costurile lor operationale. El subliniază importanța unui pat liber, care poate servi drept rezervă în cazul urgențelor, accidentelor colective sau în perioadele de criză sanitară, când numărul pacienților crește semnificativ.
Fostul ministru solicită, de asemenea, măsuri clare pentru asigurarea veniturilor adecvate ale medicilor și asistenților, precum și plata corectă a gărzilor, care sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului de sănătate. El propune reorganizarea programelor de lucru și își exprimă îngrijorarea în legătură cu retenția personalului în specialitățile deficitare. În opinia sa, reducerea finanțării spitalelor cu o activitate mai mică ar putea duce la un cerc vicios: lipsa resurselor, pierderi de personal și diminuarea calității serviciilor, ceea ce ar putea fi folosit ulterior pentru a justifica închiderea unor unități medicale.
Alexandru Rogobete susține că evaluarea performanței spitalelor trebuie să se bazeze pe criterii mai clare și mai cuprinzătoare. El face apel pentru ca rezultatele medicale, accesibilitatea serviciilor, siguranța pacientului, complexitatea cazurilor și calitatea tratamentului să fie luate în considerare în mod serios. Astfel, gradul de ocupare a paturilor nu ar trebui să fie singurul parametru de evaluare.
În concluzie, măsurile propuse de Ministerul Sănătății, așa cum sunt ele prezentate, ridică semne de întrebare cu privire la viitorul sistemului de sănătate din România. Există riscul ca spitalele mici, care joacă un rol crucial în asigurarea îngrijirilor medicale, să fie neglijate în fața acestor reforme. Situația actuală și viziunea asupra direcției în care se îndreaptă sistemul medical românesc sunt subiecte care merită a fi discutate și analizate cu seriozitate.
