Cărbunele superior și lignitul au atins în 2025 o pondere istorică redusă în producția de electricitate a Uniunii Europene, reprezentând doar 9,2% din total, conform datelor Eurostat. Aceasta este prima dată când ponderea cărbunelui a scăzut sub 10% din 2024, marcând o schimbare semnificativă în peisajul energetic european. În contrast, în 1990, cărbunele genera mai mult de o treime din electricitatea produsă în UE, având o contribuție de 35,1% – 19,8% provenind din cărbune superior și 15,3% din lignit.
Declinul constant al cărbunelui în sistemele energetice europene a fost evident pe parcursul decadelor, dar iată că în ultimii ani, această tendință s-a accelerat dramatic. Astfel, ponderea cărbunelui a scăzut la 30,4% în 2000, cu o ușoară revenire în perioadele 2011-2012 și 2021-2022, înainte de a atinge pragul critic de 10% în 2024.
În 2025, din totalul producției de electricitate, cărbunele superior a contribuit cu 3,7% (aproximativ 105.600 GWh), în timp ce lignitul a însumat 5,5% (154.200 GWh). Acest declin se aliniază cu minime istorice în consumul de cărbune, estimat la 107 milioane de tone pentru cărbunele superior și 184 de milioane de tone pentru lignit, ceea ce înseamnă reduceri de 52%, respectiv 50% față de anul 2018.
Diferențele dintre statele membre ale Uniunii Europene sunt semnificative. De exemplu, în Polonia, cărbunele reprezenta în 2024 mai mult de jumătate din sursele de electricitate, având o pondere de 55%. În alte țări, utilizarea cărbunelui a fost eliminată sau redusă drastic. În Cehia, cărbunele furniza aproximativ 36% din energia electrică, iar în Germania, ponderea se situa în jurul valorii de 21%. Pe de altă parte, multe țări din Balcanii de Vest continuă să depindă în mare măsură de cărbune, lignitul având o contribuție semnificativă în producția de electricitate.
Declinul în utilizarea cărbunelui nu a fost uniform, iar contextul internațional s-a schimbat drastic. După invazia Rusiei în Ucraina, Uniunea Europeană a impus sancțiuni asupra importurilor de cărbune rusesc, ceea ce a dus la o restructurare a surselor de aprovizionare. De exemplu, în 2024, Australia și Statele Unite au devenit principalii furnizori, iar importurile din Rusia au scăzut dramatic la 0,25 milioane de tone, comparativ cu 27 milioane tone în 2022.
Această reorganizare a surselor de cărbune a avut loc în contextul unei scăderi generale a cererii, ceea ce a permis Uniunii Europene să își reducă dependența de importuri. În prezent, producția internă de cărbune superior acoperă circa 41% din consumul total al UE, o scădere semnificativă comparativ cu procentul de 71% din 1990.
Pe lângă aceste schimbări, este important să observăm că, în contrast cu tendințele generalizate în Uniunea Europeană, multe țări candidate și din Balcanii de Vest continuă să folosească intens cărbunele. De exemplu, în Macedonia de Nord, lignitul furniza 37% din producția de electricitate, iar în Kosovo ponderea ajungea la uimitorul 91%. Aceste discrepanțe ilustrează divergențele locale în tranziția energetică.
În concluzie, tendințele de reducere a ponderii cărbunelui în producția de electricitate reflectă schimbări complexe în strategia energetică europeană, influențate de factori economici, politici și ecologici. Chiar dacă Uniunea Europeană se îndreaptă spre un viitor mai sustenabil, cărbunele va continua să joace un rol semnificativ în anumite regiuni, în special în Europa de Est și Balcani.
